Manifestul Miscarii TransReligioase

Cele 4 Puncte Cardinale ale Omului TransReligios

2009-09-12T08:38:00.001-07:00

"Este vremea pentru o Nouă Ordine Religioasă - una a claritaţii şi coerenţei, a sincerităţii şi libertăţii.

Una in care religia slujeşte interesele umanităţii şi o ghidează spre viitor - pentru a împlini în FAPTE (nu în vorbe) cât mai multe din dorinţele milenare ale ei.

Una care exclude credinţa dogmatică din viaţa socială a unei comunităţi şi care astfel pune la loc de cinste ştiinţa, raţiunea, cercetarea, educaţia, umanismul, libertatea, democraţia."

Este vremea pentru o nouă religie - religia oamenilor maturi psihic!

***

"1. Trans-Religia este o Religie Liberă.

2. O religie liberă este una care se pune în slujba Omului Liber şi nu una care încearcă să pună omul în slujba unor pretinse interese „neumane” („zeieşti”, „animalice”, „extraterestre”, „divine”, etc.).

3. Religia Liberă este religia căreia Omul Liber îi este stăpân absolut (având drept de judecată critică, discriminativ-constructivă în privinţa oricăror aspecte ale ei) nu aceea căruia el îi este sclav (care îi dictează ce şi cum să gândească şi să se manifeste fără ca el să aibă nici cel mai mic cuvânt de spus în aceste privinţe).

4. Omul Liber trebuie să-şi aleagă şi să-şi creeze religia şi nu trebuie să se lase „ales” şi „creat” de nici o religie, oricât de „divină” s-ar pretinde (sau ar părea) ea că este.

5. El trebuie să-şi aleagă religia ca şi cum şi-ar alege slujitorii şi nu ca şi cum şi-ar alege stăpânii.

6. El trebuie să şi-o creeze în mod liber după chipul şi asemănarea sa, astfel încât să-i satisfacă dorinţele şi trebuinţele proprii şi nu a nu ştiu cărei alte fiinţe, fie ea şi „divină”.

7. Religia Liberă este un instrument de eliberare şi de mărire a libertăţii de conştiinţă, gândire şi acţiune a celui care şi-o asumă şi nu de îngrădire a acestor libertăţi.

8. Scopul Religiei Libere este să-l facă pe Omul Liber şi mai liber şi nu să-l încătuşeze în una sau alta din viziunile cultural-locale, limitate şi unilaterale existente despre diferite aspecte ale realităţii şi existenţei."

***

"Trans-Religia, considerată din punct de vedere religios, este o religie:

10.1- umană/ umanistă (cu scopuri umane, de dezvoltare şi perfecţionare a individului şi societăţii omeneşti – eventual putându-se extinde prin adaptare şi la perfecţionarea unor posibile fiinţe şi societăţi extraterestre cu care am putea intra în viitor în contact);

10.2- reflexo-meditativă în principal, urmărind maturizarea şi individualizarea psihică a membrilor ei;

10.3- perpetuu creatoare (vie) - deschisă spre infinit, prezent-trăitoare şi viitor-constructivă, care încurajează cu putere gândirea critică constructivă şi prin urmare gândirea creativă, invenţia şi inovaţia;

10.4- deschisă, nedogmatică – declarându-se cu sinceritate ca fiind mereu perfectibilă (sub orice aspect al ei) şi adânc progresistă;

10.5- infinit - expansivă cognitiv - informaţional – promovând şi susţinând dezvoltarea continuă a cunoaşterii umane sub toate formele ei;

10.6- ştiinţifică – adoptând pentru sine şi promovând cu putere aplicarea principiilor ştiinţei moderne şi a metodologiei acesteia de cercetare în toate domeniile vieţii umane;

10.7- universal şi uman fraternală – considerând cu respect fratern toate fiinţele (umane şi neumane deopotrivă) aflate întru fiinţare;

10.8- democratică – respectând şi promovând principiile democraţiei, ale statului de drept şi a drepturilor fundamentale ale omului, în cadrul său şi în societăţile în care se manifestă;

10.9- şi liberă – membrii ei având libertate deplină de conştiinţă, de exprimare, de gândire, de cunoaştere şi de manifestare creativă originală.

***

"1. Pentru orientarea sa în viaţă, pentru ghidarea gândurilor, emoţiilor şi faptelor sale Omul TransReligios are întotdeauna în vedere, pentru prezenţă sublimă în conştiinţa sa, următoarele 4 Puncte Cardinale de orientare:

(N) - Valorile TransReligiei (TR):
Idealurile Omului Universal,
Legile Idealurilor,
Porţile celor Patru Ere,
Cheile Porţilor,
Sursele Majore ale Fericirii,
Etica Armoniei,
Razele Cunoaşterii Universale,
Ţelurile Mişcării TransReligioase şi
Faptele Omului Liber;

(S) - Spaţiile Sacre:
Locuinţele Frateriene,
Altarele personale,
Sanctuarele TransReligioase,
C.E.R-urile Lisaniene,
Oraşele Cunoaşterii,
Paradisurile Infinetiene;

(E) - Acţiunile Sacralizante:

(SE) Practicile Spirituale ale Omului Universal: consfătuirea frăţească, ritualurile libere, meta-rugăciunea, cântecul, meta-meditaţia, tehno-magia (păşirea concretă, faptică spre cosmicizare, trăire paradisiacă şi nemurire beatifică), interpretarea simbolic-realistă a viitorului (profetizarea atemporală), studiul detaşat şi matur al psitruvisului („sufletului”), înţelegerea cauzalităţii integratoare, studiul zetrianic, cercetarea transreligioasă şi creaţia frateriană.

(NE) Practicile social religioase ale oamenilor maturi (promovarea Noii Ordini Religioase ):
- Testul de Acreditare a activităţii sociale a „zeilor”, „oamenilor zei” şi a „reprezentanţilor lor oficiali”;
- manifestarea independentă, liberă şi demnă faţă de „profeţi” şi „zei”;
- respingerea credinţei dogmatice (denunţarea mitului credinţei ),
- promovarea socială a religiologiei (a Ştiinţei Religiei),
- promovarea activităţii APCR („Agenţiilor de protecţie a consumatorului religios”),
- promovarea şi asumarea alegerii transreligioase, ş.a.m.d.;

(V) - Portalurile Forţei TransReligioase:
- Întregul,
- Identitatea integratoare,
- Cartea Sacră a TransReligiei (BDU), Baza de Date Frateriană (BDF), Ghidul BDF,
- Cercetătorii TransReligioşi şi Cercetătorii Înaintaţi,
- Simbolurile Forţă ale Umanităţii (Omul Atemporal, Familia Eternă, Evenimentele Majore, Faptele de Viaţă),
- Simbolurile TR, Obiectele şi Fiinţările de Orientare Majoră (naturale şi cosmice),
- Îndrumarul Ritual Lisanian,
- Ghidul Călătoriei prin Conştiinţă,
- Semnele Omului TransReligios,
- Calendarele Lisaniene, Sărbătorile,
- Alfabetele şi Limbile TransReligioase,
- Cuvintele şi Frazele cu Putere (Incantele), ş.a.m.d.

***

2. Aceste Puncte Cardinale de orientare/ ghidare, sunt numite metaforic şi „Nestematele TransReligiei”, „Stâlpii/Pilonii Sanctuarului”, „Luminile Noii Vieţi”...

3. Aspectele enumerate mai sus sunt tratate în detaliu în cadrul celor opt cărţi care formează colecţia intitulată „Noua Viaţă” (pentru a le identifica pe fiecare în parte vă rugăm să folosiţi cuprinsul existent la începutul fiecăreia din aceste cărţi).

4. Cele 8 Cărţi sunt:

(1) Manifestul Mişcării Trans-Religioase;

(2) Etica Armoniei;

(3) Mitul credinţei;

(4) Noua Ordine Religioasă;

(5) Practicile Spirituale ale Omului Universal;

(6) Iluminarea Fiinţei;

(7) Zetrianul – Calea Percepţiei Infinite;

(8) Semne şi Revelaţii.

5. Valorile TransReligiei, Spaţiile Sacre şi câteva din Portalurile Forţei Trans-Religioase sunt prezentate detaliat în cartea „Manifestul Mişcării TransReligioase”.

6. Majoritatea Acţiunilor Sacralizante şi a Portalurilor Forţei sunt detaliate în cartea „Practicile Spirituale ale Omului Universal”.

7. Cartea „Etica Armoniei” detaliază diferite aspecte etice promovate de Mişcarea TransReligioasă şi fundamentele pe care ele se bazează.

8. În cartea „Mitul credinţei” se devoalează mecanismele perfide ale credinţei şi se arată necesitatea înlăturării „virusului credinţei dogmatice” din trupul şi mintea umanităţii.

9. Cartea „Noua Ordine Religioasă” detaliază abordarea trans-religioasă a diferite realităţi specifice ştiinţei religiei: Întregul, identitatea „ultimă”, „sufletul” (psitruvisul), nemurirea, existenţa „zeilor”, raportarea faţă de ei, etc.

10. Educaţia Zetrianică (ciclului educativ-formativ-creator promovat şi susţinut de Mişcarea Frateriană) este detaliată în cartea „Zetrianul – Calea Percepţiei Infinite”.

11. Cărţile „Iluminarea Fiinţei” şi „Semne şi Revelaţii” exprimă de o manieră lirică, respectiv narativă, metaforică şi simbolică multe din Aspectele Fundamentale ale Mişcării Trans-Religioase (expuse de o manieră direct - explicativă în celelalte Cărţi)."

Percepţia Trans-Sistemică

2009-09-12T08:33:00.001-07:00

1. Percepţia Trans-Sistemică este percepţia simultană a mai multor Sisteme, este ieşirea din dogmatism şi fanatism, este recunoaşterea existenţei unor infinităţi de Sisteme şi astfel implicit a relativităţii unei percepţii sistemice oarecare.

2. Percepţia Trans-Sistemică dă astfel naştere la Trans-Religios – prin percepţia simultană a mai multor sisteme religioase şi a mai multor sisteme de raportare (filozofice, psihologice, ştiinţifice, artistice, religioase, politice, economice, etc.) la diferitele realităţi ale existenţei.

3. Percepţia Trans-Religioasă este conştientă de faptul că fiecare astfel de percepţie sistemică este doar o percepţie limitată a Ceea Ce Este şi nu uită că fiecare fenomen poate fi privit prin intermediul mai multor tipuri de percepţii sistemice - poate fi privit şi înţeles din mai multe unghiuri de vedere.

4. Ea ştie că alegerea unghiului de privit este definitorie pentru ceea ce va vedea şi de aceea pentru a avea o viziune cât mai completă asupra unui fenomen ea caută să-l perceapă din cât mai multe puncte de vedere posibile - prin intermediul cât mai multor percepţii sistemice.

5. Ea ştie că orice percepţie (chiar şi percepţia trans-sistemică) nu este decât o percepţie sistemică – deoarece orice percepţie presupune din start multiplicitatea, care presupune legături între părţile ei, care presupun Sistemul (oriunde este o legătură este un Sistem – orice este un sistem este o multiplicitate) – deci orice percepţie nu poate fi decât o percepţie sistemică.

6. Dar pe când cei care se asociază doar unei percepţii sistemice oarecare îşi limitează inevitabil sfera de cuprindere a conştiinţei (asumându-şi astfel inevitabil un iz de absolutism, fanatism şi dogmatism) cei care rămân mereu deschişi mai multor percepţii sistemice oarecare (lăsând astfel să se manifeste în ei percepţia trans-sistemică) se deschid infinitului şi extinderii fără limite a conştiinţei proprii.

7. Această deschidere infinită îşi asumă ca şi corolar al ei acceptarea senină a relativităţii oricărei percepţii şi lucrul constant cu probabilităţile (şi nu cu nişte false certitudini pe care nici o percepţie sistemică nu le poate oferi).

8. Asumarea absolutistă a unei percepţii sistemice oarecare nu poate fi decât rodul ignoranţei - a susţinerii în psihic a unui câmp perceptiv destul de restrâns – pe când percepţia trans-sistemică este rodul lărgirii câmpului perceptiv spre infinit.

9. Percepţiile sistemice oarecare trăiesc cu false certitudini şi îşi ascund ignoranţa după ele – percepţia trans-sistemică vieţuieşte în relativ şi în deschiderea continuă spre Nou, de o manieră matură, prevăzătoare şi critic constructivă întru Armonie şi întru Ideal.

10. Percepţia sistemică oarecare se încrustează în finit - percepţia trans-sistemică se regăseşte în infinit.

11. Angoasa celui care are „certitudini” este că nu e sigur de ele – este simţirea (intuirea) profundă subconştientă a faptului că universul chiar s-ar putea să fie infinit.

12. Certitudinea celui care nu mai are certitudini se bazează în mod relativ pe constatarea unor probabilităţi mai mari sau mai mici şi constă în conştientizarea faptului că chiar dacă realitatea nu e infinită atunci cel puţin finitul pe care el îl percepe în fiecare moment este infinit.

13. Percepţia trans-sistemică este deschiderea spre Schimbare şi constă negreşit în adaptarea rapidă şi eficientă la ea cât şi în provocarea ei – percepţia sistemică oarecare este frica de schimbare şi gândirea imposibilului – ca fenomenele realităţii să rămână neschimbate pentru totdeauna.

14. Astfel există două tipuri de oameni:

- cei care plutesc în derivă – care dintr-o lene greu explicabilă îşi mărginesc percepţia unor fenomene la o singură percepţie sistemică oarecare;

- şi cei care conduc deriva celor dintâi de la un sistem spre altul.

15. Cei de al doilea tip cunosc cel puţin două sisteme, două percepţii sistemice oarecare – cel dinspre care îi conduc pe ceilalţi care se lasă în derivă şi cel înspre care îi conduc.

16. Dar mai mult ca sigur că există cel puţin şi un al treilea tip de oameni – cei care călătoresc dintr-un sistem în altul (creat de alţii şi/sau de ei înşişi) în mod conştient, bucurându-se de existenţa mirifică a fiecăruia dintre ele (la urma urmei toate sunt viaţă şi sunt creaţie).

17. Aceştia sunt destinaţi unei călătorii infinite prin conştiinţă – ca de altfel şi celelalte două tipuri.

18. Singura diferenţă între ei şi ceilalţi este însă una vitală: ei sunt conştienţi de perpetua călătorie inter-sistemică, intra-sistemică şi trans-sistemică.

19. Pentru ei astfel viaţa este o continuă mirare, un beatific joc: o perpetuă sărbătoare.

***

20. Percepţia trans-sistemică nu cunoaşte decât o singură moarte: moartea sistemică sau sistematică.

21. Sistemul Sistemelor nu este un sistem doar în spaţiu, ci şi în timp – în fiecare clipă se manifestă un alt Sistem al Sistemelor.

22. Totalitatea sistemelor din fiecare clipă formează Sistemul Sistemelor şi în interiorul lui nu este decât un singur destin: infinita călătorie (intra, inter şi trans) sistemică.

23. Percepţia trans-sistemică nu este deci decât conştientizarea intimă, extrem de intimă, a Prezenţei Infinitului.

24. În prezenţa acestei conştientizări orice fanatisme, absolutisme sau dogmatisme cad rănite mortal în faţa unei existenţe regăsite spontan în Trăirea Nemărginită a Întregului.

25. Percepţia sistemică este şi ea într-un fel trans-sistemică (o percepţie trans-sistemică restrânsă şi îngustă) deoarece fiecare sistem nu este altceva decât un sistem de sisteme.

26. De aceea dacă cineva vrea să ajungă la percepţia trans-sistemică lărgită mai întâi trebuie să încerce să dobândească o percepţie sistemică închegată şi coerentă asupra lumii restrânse în care el/ea se manifestă.

27. Problema este că majoritatea oamenilor nu au ajuns încă să dobândească nici măcar o astfel de percepţie sistemică – ei aflându-se astfel trăitori într-un spaţiu aparent ciudat – cel al privirii superficiale (sărace, lipsite de profunzime), al privirii inconstante (fugitive, grăbite, stresate), al privirii incoerente…

28. Ei se află în spaţiul acestei priviri confuze şi incoerente deoarece au fost învinşi de frică şi lene, de orgoliu şi auto-compătimire, de mânie şi lăcomie.

29. Au pierdut în lupta pe care au dat-o cu aceste raţionamente greşite deoarece s-au lăsat înşelaţi de societăţile tradiţionale în care au crescut şi mai ales deoarece încă nu au învăţat să fie cu adevărat sinceri cu ei înşişi (se mint întruna cu o neruşinare şi cu o inconştienţă incredibilă)…

30. Percepţia sistemică (percepţia trans-sistemică îngustă) este o percepţie limitată la un sistem anume – la a privi realitatea şi diferitele ei fenomene dintr-un singur punct de vedere.

31. Când cineva iasă însă din imobilitate şi îşi permite în mod necondiţionat bucuria privirii fenomenelor realităţii din cel puţin trei puncte de vedere diferite (dobândind astfel cel puţin trei percepţii sistemice diferite a lor) el se regăseşte imediat în acţiunea pacifică a privirii liniştite…

***

32. Percepţia sistemică este deseori o percepţie absolutistă, dogmatică, fanatică care refuză să-şi recunoască limitele fie ele cât de evidente - percepţia trans-sistemică este una relativistă care îşi afirmă şi îşi recunoaşte limitele însă doar pentru a purcede apoi cu forţă înspre continua lor depăşire.

33. Deschiderea necondiţionată în faţa Infinitului şi a Eternităţii – aceasta este percepţia trans-sistemică.

34. Ea este conştientizarea abisal de profundă a evidenţei incontestabile – anume că orice fenomen poate fi privit dintr-o infinitate de puncte de vedere, că orice percepţie este de fapt o percepţie trans-sistemică (este percepţia mai mult sau mai puţin conştientizată a unei infinităţi de sisteme).

***

35.- Este percepţia o ştiinţă?

- Mai mult decât orice altceva!

„Ştiinţa” e printre altele realitatea care desemnează formele, legile, regulile şi mijloacele de existenţă temporară şi locală a unui sistem sau a altuia.

36. Percepţia Trans-sistemică se poate regăsi deci doar prin ştiinţa de a privi Infinitul şi Eternitatea – sunt curios ce cuvinte se vor mai inventa în viitor pentru a desemna percepţia care conştientizează Întregul…

37. Dar până atunci să constatăm evidenţa: există o Filosofie a Sistemului şi o Filosofie a Sistemelor (a Trans-Sistemului) - există o filosofie a unui sistem anume şi o filosofie a ceea ce este dincolo de un sistem anume (o infinitate de alte sisteme).

38. Filosofia Sistemului are de multe ori un mare păcat – acela de a considera că în afară de sistemul pe care ea îl are în vedere nu mai există nici un alt sistem – de aici provin dogmatismele şi absolutismele (într-un cuvânt absurdităţile) ce o caracterizează de cele mai multe ori.

39. Filosofia Sistemelor (a Trans-Sistemului) consideră ca temelie de nestrămutat a ei recunoaşterea existenţei evidente a unei infinităţi de sisteme, dar poate avea şi ea un păcat – anume să uite că aceste sisteme, chiar infinite, sunt totuşi sisteme care fiecare în parte funcţionează şi se manifestă după legi specifice care trebuie cunoscute şi stăpânite (dacă vrem să ne menţinem şi să ne mărim armonia pe care o deţinem).

40. Păcatul filosofiei sistemului poate fi unidirecţionalitatea perceptivă, blocarea ei într-o singură direcţie – păcatul filosofiei sistemelor (a trans-sistemului) poate fi ne-focalizarea ei în nici o direcţie, suspendarea ei în vid, în gol.

41. Filosofia sistemului ajunge câteodată să nu mai vadă pădurea din cauza unui copac care i-a furat privirea – filosofia sistemelor poate ajunge uneori să nu mai vadă copacii din cauza pădurii.

42. Se cere deci o filosofie a sistemului încadrată într-o filosofie a sistemelor.

Se cere să fie văzută deopotrivă şi pădurea şi copacii, şi Ideile şi Formele pe care ele le îmbracă, şi Esenţele şi Aparenţele lor de manifestare, şi Absolutul şi Relativul, şi Infinitul şi Finitul, şi Unul şi Multiplul – se cere deci o Filosofie Integratoare a Întregului, care este deopotrivă şi o filosofie a sistemului şi o filosofie a sistemelor (a trans-sistemului).

43. În această Filosofie a Întregului, prefixul „Trans” vrea să spună în primul rând mai mulţi (mai multe) apoi vrea să spună că aceşti mai mulţi sunt legaţi unii cu alţii.

44. Când zicem de exemplu Trans-Religie conştientizăm de fapt că există mai multe religii şi că acestea au puternice elemente de legătură nu doar între ele, nu doar unele cu altele ci şi cu oricare dintre celelalte fenomene sociale: politică, economie, psihologie, filozofie, artă, ştiinţă şi tehnică, etc.

45. Conştientizăm deci că atunci când zicem Trans-Religie zicem de fapt trans-cultură, trans-naţionalitate, trans-personal, etc. – zicem de fapt Trans-X.

46. De ce? Deoarece dincolo de X e şi Y şi Z şi a şi b şi m şi Δ şi Ω şi Π şi Σ şi λ şi ψ şi ω şi س şi ض şi P şi D şi orice altceva.

Dincolo de orice e orice altceva.

Orice parte a Întregului e legată cu orice altă parte !

47. Percepţia Întregului este o percepţie trans-partinică – şi să ne înţelegem: percepţia trans-partinică nu este o percepţie ne-partinică, aşa cum la fel percepţia trans-sistemică nu este o percepţie ne-sistemică.

48. Percepţia trans-partinică ca şi cea trans-sistemică este o percepţie integratoare a unei infinităţi de părţi (sisteme) – este o percepţie a Întregului, fără însă a pierde din vedere părţile lui (fiind evident faptul că Întregul fără Părţi este un non-sens la fel de evident ca şi Partea fără Întreg).

49. Ce să înţelegem deci prin atitudinea trans-sistemică, sau trans-religioasă, sau trans-culturală, etc.?

Nimic mai mult decât o sete abisală de cunoaştere nelimitată, deschisă perpetuu spre Infinit, o sete adâncă de experimentare perceptivă a noi şi noi orizonturi – a unui orizont infinit – efectiv infinit – o călătorie fără început şi fără sfârşit, fără un scop anume şi totuşi cu infinite începuturi şi sfârşituri şi cu infinite scopuri oarecare.

50. Orice cercetare sistemică efectuată fără înţelegerea faptului evident că orice sistem este alcătuit dintr-o infinitate de alte sisteme şi e legat de o infinitate de alte sisteme e deci doar o blasfemie şi nu poate fi altceva.

51. Totuşi să nu fiu înţeles greşit: cel care poate crede că va atinge vreodată cunoaşterea tuturor sistemelor infinite, doar prin simplul fapt că şi-ar propune acest lucru şi nu ar face nimic altceva decât aceasta, e tot un bufon.

52. Cunoaşterea Întregului ne va scăpa întotdeauna printre degete – totuşi cunoaşterea utilitară care ne ajută să modificăm şi să stăpânim unele fenomene ale realităţii (pe care ne-o putem mării continuu) nu este de lepădat.

Avantajele deţinerii şi măririi ei sunt multiple pentru cei care ştiu să o preţuiască.

***

53. Se cere deci un echilibru între Absolut şi Relativ.

În acest sens de abia când pe de o parte Mistica (recunoaşterea Infinitului şi astfel implicit a Misterului esenţial al Existenţei) se va studia la „grădiniţă”, iar pe de altă parte fiecare om va căuta să-şi mărească necontenit cunoaşterea utilitară cu privire la diferitele fenomene ale realităţii (religioase, psihologice, filosofice, politice, economice, tehnico-ştiinţifice, artistice, etc.), de abia atunci se va ajunge a se conştientiza de către fiecare individ că recunoaşterea Infinitului nu este o negare a Finitului, că experimentarea Părţilor nu este o negare a Întregului, că asumarea Relativului nu înseamnă neapărat o neconştientizare a Absolutului.

54. La fel de evident cum conştientizăm Infinitul (Întregul, Absolutul) ca şi stare de esenţă a realităţii, la fel de evident ne apare şi Finitul (Părţile, Relativul) cu existenţa-i mereu aducătoare de surprize şi daruri nemărginite.

55. Percepţia trans-sistemică caută deci să depăşească contrariile prin înţelegerea interdependenţei lor, pentru a se regăsi astfel în Armonia nepreţuită a Întregului.

56. În ea îşi găseşte rădăcinile şi percepţia trans-religioasă a lumii şi astfel să nu ne fie cu mirare dacă Trans-Religia nu este doar o religie, ci şi o trans-religie (un fenomen care nu doar că depăşeşte şi integrează cât mai multe din manifestările religioase şi ezoterice locale, din trecut, prezent sau din viitor, ci şi cât mai multe din manifestările şi cunoştinţele filozofice, psihologice, economice, politice, artistice şi tehnico-ştiinţifice experimentate de Umanitate de-a lungul timpului şi în întinderea spaţiului.

57. Trans-Religia şi Mişcarea Trans-Religioasă invită deci fiecare om să se deschidă cu sinceritate maximă şi în mod necondiţionat către aspectele cele mai profunde ale sineităţii sale şi ale existenţei Întregului şi astfel să se alăture cu bucurie efortului pe care Frăţia Creatorilor îl face dintotdeauna pentru armonizarea superioară a fiecărui individ şi a societăţilor de pretutindeni.

Spiritul unei epoci

2009-09-12T08:31:00.001-07:00

1. Spiritul unei epoci este adesea evident doar pentru generaţiile care urmează acelei epoci, dar cu siguranţă dintotdeauna el se regăseşte cu intensitate şi în piepturile aprinse ale Creatorilor acelei epoci, deoarece ei sunt cei care participă cel mai mult la naşterea lui devenind astfel primii conştienţi de el.

2. Aceşti Creatori nu sunt mai speciali decât ceilalţi semeni ai lor - ei sunt doar poate puţin mai atenţi decât ei, surprinzând astfel mai devreme direcţia în care se îndreaptă valul social din care fac parte, direcţie pe care apoi doar o cizelează şi o aduc mai pregnant şi în conştiinţa celorlalţi semeni ai lor.

3. Direcţia acestui val social este rezultatul interacţiunii unei infinităţi de factori de naturi diferite, care cu toţii la un moment dat generează un anumit ansamblu de efecte spaţio-temporale locale (anumite forme specifice de exprimare).

4. Aceste Forme sunt viaţa acelui val, sunt spiritul acelei epoci.

5. Susţinute de o forţă imensă invizibilă (de Forţa Întregului) aceste forme se manifestă cu putere în toate laturile vieţii: în economie, politică, religie, filosofie, psihologie, artă, ştiinţă, etc.

6. Acest spirit al unei epoci nu poate fi oprit de nici o forţă individuală sau locală deoarece el este expresia voinţei colective (mai mult sau mai puţin conştientizate) a întregii umanităţi din acel timp.

7. Acum, la începutul Erei Cosmice, pentru un ochi ager spiritul epocii este mai mult decât evident – este ceea ce cu siguranţă am putea numi „Spiritul Trans”, spiritul care încearcă să depăşească limitele de până atunci, de orice natură ar fi ele (ştiinţifice, artistice, politice, religioase, etc.), este spiritul „Dincolo de…”, este Spiritul Revoluţionar.

***

8. Acest spirit al epocii noastre este avântat năvalnic spre:

8.1 - depăşirea graniţelor naţionale întru realizarea unei comunităţi globale, a unui sat planetar, în care Fraternitatea Universală şi calitatea de Cetăţean al Terrei sunt realităţi ale zilei (acesta este spiritul transnaţional);

8.2 - depăşirea graniţelor culturale tradiţionale prin deschiderea necondiţionată spre cunoaşterea altor culturi şi prin recunoaşterea unor valori culturale comune tuturor societăţilor, statuate în declaraţii publice recunoscute de majoritatea statelor lumii (culturilor locale) cum este Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (acesta este spiritul transcultural);

8.3 - depăşirea graniţelor stricte ale diferitelor discipline ştiinţifice pentru înţelegerea mai profundă a obiectului de studiu al fiecăreia dintre ele prin avântul studiilor inter-disciplinare, pluri-disciplinare şi trans-disciplinare;

8.4 - depăşirea unei viziuni strict ptolemeice a personalităţii umane (în care tot universul se învârte în jurul unui „ego” foarte bine definit) şi apropierea de o viziune psihologică transpersonală a individului în care egoul uman se diseminează (ascunde jucăuş) în Infinitul Întregului;

8.5 - depăşirea închistării unilaterale a libertăţii de conştiinţă, gândire şi credinţă (închisă până acum de culturi, religii şi mentalităţi tradiţionale locale) şi atingerea unei libertăţi de conştiinţă, gândire şi exprimare concretizată în spiritul trans-religios;

8.6 - depăşirea viziunilor sistematice absolutiste (a construcţiilor filozofice sistematic-închise ale realităţii) şi regăsirea unei viziuni postmoderne a lumii concretizată în spiritul trans-sistemic care este pătruns în simţirea lui într-atât de Conştiinţa Relativului şi a Infinităţii Existenţei, încât poate să perceapă direct în inima lui cea mai intimă caracterul de sens relativ al tuturor acţiunilor umane, asumate astfel întru manifestare în virtutea unui joc beatific, perpetuu pornit din eternitate între Fiinţă şi ea însăşi, între Fiinţă şi Fiinţe, între Fiinţă şi Întregul ei Fiinţial.

Civilizaţia Cosmico - Informaţională, Individual - Globală

2009-09-12T08:21:00.001-07:00

1. Acest Spirit „Dincolo de…” („Spiritul Trans”), trecând de pragul adolescenţei, a născut şi a crescut în unire de suflet cu Societatea Umană patru „Ere (epoci/ timpuri/ vremuri/ perioade, etc.) Noi”, patru vlăstare infinite ale sale, pe care am putea să le numim metaforic:

Era Globalizării,

Era Individualizării,

Era Cosmică şi

Era Informaţională.

2. Naşterea şi vieţuirea în noi a „Erei Globalizării” ne arată că Spiritul TransNaţional, TransRasial şi TransCultural a cuprins deja hotarele minţilor noastre, deşi a avut şi încă mai are mult de luptat cu mentalităţi locale unilateral dezvoltate.

3. Aceste mentalităţi au fost din păcate formate în spiritul izolării, al urii, al suspiciunii, al ignoranţei şi al fricii, de către culturi şi tradiţii locale care încă nu s-au deschis suficient Iubirii necondiţionate, Cunoaşterii nelimitate şi măririi continue a Forţei lor de adaptare perpetuă la realitatea aflată dintotdeauna în continuă schimbare.

4. Era Globalizării îi va asigura însă în curând Spiritului Trans-Naţional/ TransRasial/ TransCultural... atingerea victoriei finale - concretizată în instaurarea Fraternităţii Universale pretutindeni pe Pământ.

5. Era Globalizării proclamă deci o eră în care în relaţiile inter-umane este importantă înainte de toate calitatea de Om şi de Individ (unic, distinct, cu o mentalitate şi o gândire proprie), pe care o are orice fiinţă umană - şi nu vreo altă calitate artificială cum ar fi apartenenţa la o naţiune, la o limbă, la o rasă, la o religie, la o cultură, etc.

6. Această Eră a Globalizării este rezultatul faptului că umanitatea pe ansamblul ei conştientizează acum din ce în ce mai mult că omul este OM înainte de a aparţine unei naţiuni, unei rase, unei religii, unei culturi, etc.

7. Cu alte cuvinte calitatea primară de OM (de fiinţă purtătoare a unei conştiinţe, a unei raţiuni individuale şi a unor capacităţi proprii de discriminare) este mult mai importantă decât alte calităţi secundare (naţiunea, rasa, religia, etc.)

8. Pe această calitate bazală se întemeiază posibilitatea comunicării trans-culturale şi trans-religioase.

***

9. „Omule aminteşte-ţi că înainte ca tu să îţi asumi, mai mult sau mai puţin conştient, o anumită identitate culturală sau religioasă tu ai fost OM – un om pur şi simplu la fel ca orice alt om înainte să facă şi el acest pas (de cele mai multe ori regretabil) al identificării absolutiste şi arbitrare (conjuncturale) cu o anumită cultură sau religie.

10. Omule aminteşte-ţi deci că ai fost OM şi că chiar şi în ciuda identificărilor tale unilaterale, fanatice şi absolutiste ai continuat în sinea ta să rămâi OM!

11. Adu-ţi deci aminte de Tine!

Adu-ţi aminte de calitatea ta primară de OM!

Depăşeşte-ţi condiţionările culturale şi religioase pe care ţi le-ai asumat până acum (de obicei doar în virtutea inerţiei şi obişnuinţei inconştiente) şi descoperă-ţi dincolo de calitatea de „membru al unei mulţimi” calitatea ta primară de Individ Unic cu gândire proprie, cu discernământ propriu, cu destin propriu!

12. Descoperă-te pe Tine şi asumă-ţi destinul creator ce îţi este rânduit de Întreg şi astfel îndreaptă-ţi degrabă paşii spre Iubire, Cunoaştere şi Forţă - spre crearea necondiţionată a Armoniei Întregului!...”

***

13. Depăşirea graniţelor naţionale şi celor create de culturile tradiţionale a dus deci la apariţia spre fiinţare a „Erei Globalizării”, a generat punerea bazelor efective pentru crearea de facto a unui mai vechi vis al omenirii – Fraternitatea Universală.

14. Această Fraternitate Universală are la bază respectul diversităţii şi unicităţii fiecărui individ dar şi recunoaşterea şi apărarea în comun a unor drepturi fundamentale pe care fiecare fiinţă umană (indiferent de rasă, vârstă, sex, naţionalitate, religie, etc.) le are: dreptul la viaţă, la fericire, la libertate de gândire şi de conştiinţă, la educaţie, etc.

15. Fiind ferm stabilit în recunoaşterea Drepturilor Fundamentale ale Omului şi în urmarea Idealurilor universal valabile (Iubirea, Cunoaşterea, Puterea, Binele, Adevărul, Frumosul, Libertatea, Dreptatea, Unitatea şi tendinţa spre Absolut – spre perfecţionare şi desăvârşire continuă) - Spiritul Fraternităţii Globale găseşte în diversitate şi în unicitate prilej de bucurie şi împărtăşire, de comunicare şi comuniune, de activitate creatoare şi de joacă armonioasă fraternă.

16. Astfel Omul Universal refuză să mai cadă în păcatele vechi ale absolutismului, unilateralităţii şi fanatismului, care ne ţinând cont de diferenţe caută să impună în mod forţat viziunea unora asupra lumii (cultura, religia, tradiţia, obiceiul lor) asupra tuturor celorlalţi.

17. Fraternitatea Universală e răsărită din afirmarea Spiritului TransNaţional, TransRasial şi TransCultural în fiecare Individ uman şi de aceea dacă vorbim de o Eră a Globalizării trebuie imediat să vorbim şi de o Eră a Individualizării.

18. Globalizarea nu e posibilă fără Individualizare, fără Maturizarea Psihică a membrilor diferitelor comunităţi locale prin Educaţie continuă de-a lungul vieţii, prin deschiderea necondiţionată spre Cunoaştere şi Cercetare individuală a diferitelor aspecte ale existenţei.

19. Aici a intervenit miracolul educaţiei moderne (scoasă de sub influenţa unilaterală a religiilor şi culturilor locale) care a contribuit în mod decisiv şi fără şansă de întoarcere la întărirea individualităţii oamenilor care au experimenta-o.

Fără acest proces de educaţie Era Globalizării nu ar fi fost posibilă.

20. Individualizarea este un proces complex care se sprijină deci pe trei piloni:

- educaţie continuă,

- cercetare continuă,

- creaţie continuă.

Aceşti trei piloni asumaţi de majoritatea oamenilor sunt şi adevăratele rădăcini ale Erei Cosmice constituind „porţile” acesteia, condiţiile care trebuie să fie îndeplinite de oricine doreşte să trăiască în armonie în această Eră a transformării civilizaţiei terestre într-o Civilizaţie Cosmică.

21. Aceste trei aspecte fundamentale au făcut şi fac dintotdeauna posibil procesul de Individualizare, procesul de conştientizare de către fiecare individ a unicităţii sale, a potenţialului său creativ, de asumare a responsabilităţii individuale pentru propriul său destin şi de creare conştientă a acestuia.

22. Prin procesul de Individualizare membrul unei comunităţi se Maturizează, trece prin intermediul unui proces de Dezvoltare Psihică, de la ceea ce am putea numi copilărie informaţională şi cognitivă în legătură cu diferitele aspecte ale realităţii la maturitatea informaţională şi cognitivă în legătură cu aceste aspecte.

***

23. Putem afirma cu certitudine că acest proces de Individualizare şi Maturizare Psihică la care asistăm în prezent, manifestat pe o scară mult mai largă decât în trecut, este unul din factorii declanşatori cei mai importanţi ai tuturor transformărilor planetare actuale.

24. Cauza majoră care a potenţat în zilele noastre procesul de Individualizare este generalizarea educaţiei moderne (seculare) obligatorii şi creşterea pe diferite căi (îndeosebi prin extinderea fără precedent a tuturor mijloacelor de comunicare în masă) a gradului de cultură şi instruire a diferitelor societăţi naţionale.

25. Procesul de Individualizare şi Maturizare Psihică a făcut prin urmare posibilă plasmarea în creaţie a „Erei Individualizării” şi a „Erei Globalizării”, dar acest proces de maturizare psihică politică, economică, religioasă şi mai ales ştiinţifică şi tehnică a făcut de asemenea posibilă apariţia începutului manifestării a două mari Ere de o importanţă covârşitoare în ceea ce priveşte evoluţia viitoare a civilizaţiei terestre:

- „Era Cosmică” – începutul perioadei de transformare a civilizaţiei terestre într-o civilizaţie cosmică;

- şi „Era Informaţională” – începutul unei civilizaţii umane pe care o putem numi civilizaţie informaţională, dar ale cărei dezvoltări depline le putem momentan doar intui.

26. Putem considera ca început al Erei Cosmice data de 12 aprilie 1961, dată la care primul om a ieşit în spaţiul cosmic.

27. Din acest moment destinul civilizaţiei terestre este unul clar: colonizarea şi explorarea spaţiului cosmic infinit, cu toate minunăţiile şi surprizele pe care un astfel de demers le va avea pentru evoluţia viitoare a umanităţii.

28. Era Informaţională este intim legată de apariţia şi răspândirea pe scară largă a mijloacelor informaţionale de comunicare (televiziune, radio, telefonie mobilă, internet, etc.) fapt care negreşit a stimulat şi stimulează cu putere în continuare procesul de globalizare, de individualizare şi de cosmicizare a fiinţei umane.

***

29. Iată deci: trăim vremurile unei revoluţii majore – suntem în plin „Spirit Trans” – vechiul e depăşit fulgerător în fiecare clipă şi lasă loc noului (viteza schimbărilor ce ne asaltează din toate părţile ne uluieşte pe fiecare dintre noi - pe mulţi lăsându-i chiar temporar în urmă).

30. Însă cu puţin efort şi cu puţină dorinţă de schimbare cu toţii ne putem bucura pe deplin de acest „Spirit Trans”, al valului existenţial în care ne manifestăm în prezent.

Porţile Noilor Ere

2009-09-12T08:15:00.001-07:00

1. Pentru a putea ţine pasul cu Schimbarea Întregului şi a ne bucura în armonie de infinitele Daruri aduse de aceasta, e necesar ca fiecare dintre noi să căutăm „a trece” individual şi în mod cât mai conştient prin ceea ce metaforic am putea numi „Porţile celor 4 Noi Ere” - şi astfel să ne recunoaştem şi să ne afirmăm cu putere ca Oameni ai Noilor Ere.

2. Aceste Porţi (Deschideri/ Cărări/ Uşi/ Intrări, etc.) care ne aşteaptă cu bucurie să le trecem pragurile pline de daruri minunate, incredibile şi nemaipomenite sunt:

3. Porţile Erei Individualizării:

- Maturizarea Psihică;

- Responsabilitatea - asumarea Individuală a Responsabilităţii pentru bunul mers al societăţii din care facem parte şi pentru propria noastră dezvoltare armonioasă;

- Individualizarea;

4. Porţile Erei Globalizării:

- Fraternitatea - susţinerea activă a spiritului Fraternităţii Universale;

- Drepturile Omului şi Fiinţei - susţinerea individuală şi colectivă a respectării Drepturilor Fundamentale ale Oamenilor şi Fiinţelor de pretutindeni;

- Unitatea în Diversitate – promovarea întru Bine a unităţii în diversitate, recunoaşterea şi acceptarea cu bucurie a Unicităţii şi Diversităţii întru Ideal a Fiinţelor Umane de pretutindeni;

5. Porţile Erei Cosmice:

- Educaţie continuă pe tot parcursul vieţii;

- Cercetare continuă a diferitelor fenomene ale existenţei;

- Creaţia continuă de noi Forme necesare adaptării la acţiunea singurei constante a universului: schimbarea;

6. Porţile Erei Informaţionale:

- Comunicare şi comuniune - trans-culturală, trans-religioasă, sistemică şi trans-sistemică;

- Relativitatea - asumarea senină a caracterului relativ al cunoaşterii umane şi a limitării capacităţilor perceptive ale oricărei fiinţe;

- Deschiderea nelimitată spre Cunoaştere (întru Ideal, prin Întreg).

7. Aceste 4 Ere sunt 4 metafore care fac referire la una şi aceeaşi realitate, punând însă fiecare accentul pe diferite aspecte ale ei – vorbim evident de Realitatea specifică Timpului Actual pe care îl trăim cu toţii.

8. De aceea „trecerea” noastră, a tuturor prin „Porţile celor 4 Ere” nu poate decât să ne apropie de realizarea cât mai armonioasă şi mai grabnică a ceea ce am putea numi Civilizaţia Cosmico-Informaţională, Individual-Globală (ale cărei coordonate sunt trasate de fiecare dintre noi în timpul prezent).

9. Mersul spre această Civilizaţie este inevitabil: în aceste momente umanitatea a depăşit deja punctul de la care încă mai putea să se întoarcă la vechile civilizaţii izolaţioniste „pământeano – tradiţionale, masificat – locale”.

10. Cu cât vom conştientiza acest lucru mai devreme, cu atât va fi mai bine pentru fiecare dintre noi şi pentru Armonia Întregului (altfel, prin prisma unei inerţii nocive, a unei ignoranţe şi a unei rele-voinţe copilăreşti, nu vom crea decât distrugere inutilă, încercând să evităm (din ignoranţă) inevitabilul).

Trans-Religia şi Mişcarea Trans-Religioasă

2009-09-12T08:05:00.001-07:00

1. Pentru a ajuta fiecare fiinţă umană să treacă prin cele „12 Porţi ale Erelor” în decursul procesului inevitabil de trecere spre Civilizaţia Cosmico-Informaţională, Global-Individuală menţionată şi pentru întărirea şi armonizarea superioară a existenţei Societăţii Globale (pe baza principiului – „unitate în diversitate!” – bazat pe recunoaşterea şi crearea valorilor globale comune şi a respectării reciproce - pe baza cunoaşterii lor - a celor diferite) s-a constituit şi se manifestă uneori (pentru alte nume ataşate acestei Mişcări a se vedea cap. „InfiniNomus”) sub numele de “Trans-Religie” şi/ sau “Mişcare Trans-Religioasă” mişcarea/ legea/ calea/ ordinul, etc. a cărei prim Manifest este lucrarea de faţă.

2. Trans-Religia este o mişcare spirituală specifică timpului ei şi Spiritului Epocii în care se afirmă.

3. Ea apare pe fondul necesităţilor existenţiale ale lumii actuale şi oferă acesteia un cadru instituţional adecvat realizării unui dialog interuman sincer, în cadrul unor spaţii de întâlnire echidistante, în care accentul cade atât pe cunoaşterea mai amănunţită a particularităţilor diferitelor culturi locale cât şi pe ceea ce este comun acestora.

4. Trans-Religia facilitează cunoaşterea de către fiecare Individ a diferitelor manifestări religioase şi spirituale ale lumii şi a diferitelor aspecte particulare ale fenomenului religios privit în ansamblul său manifestându-se astfel ca o Religie Universală constituită pe baza Reperelor Valorice Fundamentale ale Omului Universal.

5. În această epocă a comunicării generalizate, a încercărilor şi eforturilor de depăşire a contradicţiile culturale dintre diferitele culturi locale, Mişcarea Trans-Religioasă vine cu îndemnul realizării de către fiecare Individ în parte a unui proces de studiu comparat practic a Valorilor şi Cunoaşterii cu care fiecare tradiţie spirituală şi culturală a contribuit la realizarea a ceea ce putem numi cultura şi spiritualitatea universală (globală).

6. Cultura Globală nu este nimic altceva decât Trans-Cultura – acea cultură care cuprinde în braţele sale toate culturile locale, promovând însă în plus faţă de fiecare dintre ele, Valori Comune Globale actuale pentru fiecare om de pe Terra indiferent de cultura sau culturile locale în care s-a născut şi şi-a format trăsăturile de personalitate.

7. A identifica şi a promova valorile comune nu înseamnă neapărat a nega diferenţele – ele trebuie recunoscute ca atare, dar numai pentru a putea astfel a fi depăşite prin miracolul Comunicării Trans-Personale.

8. Această comunicare este una de la Om la Om şi nu de la un produs condiţionat cultural până la fanatism spre un altul la fel de condiţionat.

9. Dar pentru a cunoaşte şi recunoaşte valorile comune şi diferenţele formale pe baza căreia se poate realiza Comunicarea, fiecare Om în calitatea lui primară de Om Planetar (şi nu de produs automat al unei societăţi locale oarecare), trebuie să caute să aibă acces la acea Cunoaştere care să-i permită să înţeleagă în profunzime diferitele manifestări ale diferitelor sisteme culturale locale ale Terrei (şi celelalte sisteme culturale în afară de cel în care a crescut).

10. Trans-Religia şi Mişcarea Trans-Religioasă îşi manifestă astfel prezenţa în Lume pentru a facilita oricărui Om accesul la manifestările infinite ale Cunoaşterii Universale.

11. Faţă de produsele culturale locale ea adoptă o Atitudine Trans-Culturală care constă în a trece dincolo (trans) de o cultură sau alta (dincolo de formele culturale locale) şi a identifica astfel Valorile Comune (esenţele diferitelor culturi) pentru ca pe baza lor să se poată construi Cultura Globală şi Societatea Globală.

12. Această Atitudine Trans-Culturală este baza Atitudinii Trans-Religioase şi amândouă împreună formează cele două puncte de reper fundamentale care trebuie avute mereu în vedere de toţi cei care sunt sau vor fi Forţe Vii în cadrul Mişcării al cărei Manifest vă pătrunde Mintea în aceste Clipe.

13. Mişcarea Meta-Perceptivă (Mişcarea Percepţiei Care Se Extinde Spre Infinit) promovează o cunoaştere deschisă, fără certitudini absolute!

14. În aceste condiţii ea nu are pretenţia deţinerii vreo unui adevăr unic şi absolut.

***

15. Pentru a se putea realiza miraculosul joc al fiinţării, al regăsirii unităţii în diversitate şi al regăsirii diversităţii în unitate şi ca un îndemn şi un exemplu care să-l facă pe om să lupte pentru om şi nu pentru credinţe oarbe, absolutiste şi exclusiviste - mai mult sau mai puţin fanatice, Mişcarea Meta-Perceptivă se manifestă deci ca un demers hotărât de prevenire şi înlăturare a erorilor de gândire şi acţiune care pot veni din privirea unilaterală a realităţii – din înţelegerea îngustă, fanatică, absolutistă a diferitelor mesaje religioase, filosofice, psihologice, politice, economice sau de altă natură specifice diferitelor areale culturale.

16. Această eroare fundamentală ce constă din a judeca totul dintr-un singur punct de vedere (în a considera unghiul nostru de vedere spaţio-temporal asupra lumii ca singurul unghi posibil din care aceasta se poate percepe), are ca rezultat evident negativ incapacitatea de a înţelege şi aprecia punctele de vedere ale celorlalţi fraţi ai noştri şi astfel nu poate fi decât generatoare de conflict.

17. Pentru a depăşi această eroare e necesar să căutăm să ne ridicăm privirea la nivelul Întregului, să ne înălţăm inima la nivelul la care să simtă în ea ca pe o realitate naturală a stării ei de a fi recunoaşterea Fraternităţii sale cu toate fiinţele umane şi cu toate Fiinţele din Univers.

***

18. Trans-Religia nu este altceva decât o Religie Umanistă Universală.

19. Fiind o Religie Universală ea cuprinde în sine, spre studiu şi analiză, spre meditaţie şi reflecţie, spre contemplare şi trăire atentă cât mai multe din manifestările religioase sau pseudo-religioase ale omului actual, ale celui din vechime şi ale celui din viitor şi în plus orice manifestare culturală şi ştiinţifică a lor.

20. Ea le recunoaşte pe toate acestea ca izvoare de înţelepciune pentru omul care ştie să se apropie de ele cu atenţie şi discernământ sporit şi să le descopere astfel Esenţele ascunse din spatele diferitelor Forme pe care ele le-au luat.

21. Ea se construieşte pe valorile comune tuturor religiilor umaniste (pe Valorile Etice, pe Idealuri, pe valorile de implicare socială, de raportare la Absolut şi la Întreg, etc.) şi se manifestă prin forme de manifestare comune tuturor religiilor (lăcaşuri de cult, ierarhie religioasă, ritualuri, cărţi sacre, etc.) de o manieră care caută să nu excludă pe nici una din celelalte religii libere şi umaniste locale sau globale care se îndreaptă şi ele spre armonizarea superioară a societăţii umane.

22. Trans-Religia nu este o religie locală – ea este o Religie Globală (o trans-religie) şi de aceea unul din scopurile ei este armonizarea religiilor umaniste locale pe baza valorilor comune pe care le împărtăşesc - pentru ca unite mai mult decât sunt în prezent acestea să trezească în omul de pretutindeni sentimentul autentic religios: acela de Unitate cu Absolutul şi cu toate Fiinţele.

***

23. Mişcarea Meta-Perceptivă are încredere în capacitatea de discernământ a Omului şi de aceea nu încearcă „să-i îndese pe gât” în mod forţat o viziune sau alta asupra lumii.

24. Ea îl îndeamnă în schimb pe fiecare om să-şi extindă Sfera de Cuprindere a Conştiinţei, prin analiza detaşată şi cât mai obiectivă a cât mai multor tipuri viziuni (religioase, ezoterice, filozofice, psihologice, economice, politice, ştiinţifice, artistice, etc.) ale Realităţii - pentru a conştientiza Infinitatea Întregului (şi relativismul oricărei viziuni particulare a lui) şi a putea astfel elimina din el, prin înţelegere senină, toate fanatismele, dogmatismele şi absolutismele care au produs până acum atâta suferinţă umanităţii.

***

25. Atitudinea Trans-religioasă este specifică omului care atinge Maturitatea Psihică Religioasă, omului care are încredere în capacităţile discriminatorii proprii şi nu mai acceptă să-şi însuşească răspunsuri prefabricate de alţii care să-l lămurească în legătură cu diferitele aspecte ale realităţii.

26. El nu mai acceptă să fie doar un simplu copist, un ingurgitator fără capacitate de analiză şi discriminare proprie a unor viziuni sau a altora asupra Existenţei.

27. Această manifestare este specifică doar copilăriei psihice religioase pe care el prin studiu şi analiză proprie a depăşit-o de mult.

28. Lui nu mai trebuie să i se spună ce să creadă şi ce nu: el nu mai este un copil!

29. Omul Trans-Religios este un Individ cu o individualitate puternic conturată şi nu un simplu membru al unei mulţimi omogene care acţionează şi gândeşte doar din „instinct de turmă” (exact la fel cum fac şi celelalte „oi”).

30. Omul Matur Psihic-Religios nu aşteaptă deci să fie mânat împreună cu vreo turmă sau alta în vreo direcţie sau alta de vreun „păstor binevoitor” - el este un om care îşi ia destinul creator în propriile mâini şi îl îndreaptă spre încarnarea în sine a Idealurilor Omului Universal şi spre atingerea practică imediată a cât mai multora din Aspiraţiile Milenare ale Umanităţii.

31. Omul Universal cunoaşte în amănunţime cât mai multe din manifestările religioase şi ezoterice experimentate de umanitate de-a lungul timpurilor şi trăieşte (nu doar discută) acele Valori Etice şi Idealuri profund umane pe care acestea i le propun.

32. În acelaşi timp însă el respinge cu hotărâre toate acele manifestări religioase şi ezoterice care se pretind a sluji intereselor unor presupuse fiinţe neumane („spirite”, „zei”, „semizei”, „fiare”, extratereştrii, etc.) şi urmăresc să sacrifice în numele lor şi pentru „ei” armonia şi bunăstarea umanităţii.

Principiile arhetipale simbolice „Soa”, „Lun” şi „Int”

2009-09-12T07:58:00.001-07:00

12. Nestematele Mişcării Frateriene enumerate pot fi grupate şi sub auspiciile simbolice ale cifrei trei, regăsită sub forma manifestării existenţiale a următoarelor trei principii arhetipale simbolice:

12.1 - principiul „Soa” – principiul simbolic solar, masculin, activ, „pozitiv” (creator, constructiv, idealist), afirmativ/ expansiv, legat de nord (punctul cardinal principal de orientare), de est (răsărit), de sus, de cer, de viitor, de tare (dur), uscat, de înalt, greu, colorat, de sărat şi acru, de repede, puternic, de mare, de infinitul mare, de macrocosmos, de intelect, de raţiune, de înţelegere, de concentrare, de transformare şi creaţie - manifestat prin idealism, umanism, iluminism, pozitivism, realism, etc. - Ra (ra-ze solare), So/Soa (so-a-re), Ma (ma-sculin), Po (po-zitiv), Su (sun)...

12.2 - principiul „Lun” - principiul arhetipal simbolic lunar, feminin, pasiv, „negativ” (atent, critic, sceptic), retractiv, legat de sud, de vest (de apus), de jos, de pământ, de trecut, de moale, umed, uşor, de dulce şi amar, de încet, plăpând, parfumat, de mic, de infinitul mic, de microcosmos, de emoţie şi simţire, de trăire, atenţie, memorie, de adaptare, refacere şi reconstrucţie - manifestat prin stoicism, scepticism, existenţialism, postmodernism – Lu (lu-nă), Fe (fe-minin), Ne (ne-gaţie), Mo (mo-on).

12.3 - principiul „Int” – principiul simbolic cosmic, atoatecuprinzător, integral, neutru, conciliator, legat de spaţiu în totalitatea lui (cu toate punctele lui cardinale), de mijloc (ca legătură între sus şi jos), de câmpul cuantic (ca legătură între cer şi pământ), de prezent, de ceea ce este plăcut, temperat, potrivit, specific elementelor de legătură, de fundal, realităţilor nediferenţiate, curgătoare, cuprinzătoare, pastelate, de ceea ce uneşte extremele (marele şi micul, greul şi uşorul, microcosmosul şi macrocosmosul, vechiul şi noul, îndepărtatul şi apropiatul, cunoscutul şi necunoscutul, etc.), legat de intuiţie şi inspiraţie, de voinţă şi viziune, de contemplare şi iluminare, de menţinere şi integrare armonioasă; manifestat prin naturalism, misticism, renascentism, integralism (holism) – Al (eng. al-l), Co (co-smos), Neu (neu-tru), Int (înt-reg), Un (un-ivers).

	*Manifestări ale celor trei principii simbolice generale la nivel TransReligios*
	Soa	Lun	Int
	Valorile TransReligioase	Acţiunile Sacralizante	Spaţiile Sacre şi Portalurile Forţei
	*Valorile TransReligioase:*
V	Idealurile (I)	Porţile (P) Erelor (E)	Razele (R)
	Legile Idealurilor	Cheile Porţilor	Sursele (S)
	Etica Armoniei (EA)	Ţelurile Mişcării TransReligioase	Faptele Omului Liber

I	Cunoaşterea Adevărul Libertatea	Iubirea Binele Dreptatea	Forţa Frumuseţea Unitatea
I	Perfecţionarea	Desăvârşirea	Dezvoltarea/ Evoluţia
E	Era Informaţională	Era Globalizării şi Era Individualizării	Era Cosmică
P	Relativizarea Drepturile omului Maturizarea Cercetarea	Comunicarea Fraternitatea Individualizarea Educaţia	Deschiderea Unicitatea Responsabilizarea Creaţia
	Independenţa	Autonomia	Suveranitatea
	Trans-Politica	Trans-Economia	Trans-Religia
R	Politica Filosofia	Economia Psihologia	Arta Ştiinţa Religia
	Raţiunea	Emoţia	Percepţia
S	Non-înşelarea	Non-furtul	Non-violenţa şi non-uciderea
EA	Armonizare Individuală (AI)	Armonizare Socială	Armonizare Naturală
	Armonizare fizico - energetică	Armonizare informaţională (emoţional – comunicaţional - perceptivă)	Armonizare cognitivă (mental – cauzal – volitivă)
	Arezare	Amenare	Adeizare
AI	Calm şi Relaxare	Smerenie şi Compasiune	Bucurie şi Beatitudine
	Prevedere şi Curaj	Hărnicie	Cumpătare
	Responsabilitate socială	Sinceritate	Detaşare
	non-prejudecată	non-fanatism	non-dogmatism
AS	*Acţiunile Sacralizante:*
	*1. Practicile Spirituale ale Omului Universal:*
	Ritualul Liber	MetaRugăciunea	MetaMeditaţia
	Interpretarea simbolică	Cântecul	Incantarea/ Siprenarea
	TehnoMagia (TM)	Consfătuirea	Misterele Zetrianice
TM	Nemurirea Beatifică	Învierea	Trăirea Paradisiacă şi Cosmicizarea
	Zetrianizarea (Z)	Pelerinajul	Iluminarea
Z	Dimensiunea cultural - biografică	Dimensiunea conceptual - ideatică	Dimensiunea constructiv creatoare
	Profetizarea Atemporală	Conştientizarea Psitruvisului	Viziunea Întregului
	Înţelegerea cauzalităţii integratoare	Cercetarea TransReligioasă	Creaţia Frateriană
	Dezvoltarea	Transformarea	Transcenderea
	2. Practicile social-religioase ale oamenilor maturi:
	Agenţiile de Protecţie... (APCR)	Alegerea TransReligioasă	Religiologia
	Testul de Acreditare	Denunţarea mitului credinţei	Comportamentul demn
	*Spaţiile Sacre:*
SSa	Altarul	Locuinţa	Sanctuarul
SSa	Oraşul Cunoaşterii	CER-ul	Paradisul
PFo	*Portalurile Forţei:*
	Cercetătorul Înaintat	Cercetătorul TransReligios	Fratele Creator
	BDF	Ghidul BDF	BDU
	Îndrumarul Ritual Lisanian	Rugăciunile şi Cântecele TR	Ghidul Călătoriei prin Conştiinţă
	Sinele Sineitatea	Celălalt Alteritatea	Întregul Integralitatea
	Evenimentele Majore	Faptele de Viaţă	Fiinţările de Orientare Majoră
	Omul Atemporal	Familia Eternă (FE)	Natura şi Cosmosul
FE	Bărbatul Etern	Femeia Eternă	Copilul Etern
	Cuvântul	Gestul	Simbolul
	Alfabetele şi Limbile TR	Cuvintele şi Frazele cu Putere (Incantele)	Talismanele simbolice
	Calendarele Lisaniene	Semnele Omului TR	Sărbătorile TR

Cheile Porţilor

2009-09-12T07:48:00.001-07:00

0.1. Cel care vrea să treacă prin fiecare din Porţile Noilor Ere şi astfel să se bucure de darurile infinite care îl aşteaptă dincolo de pragul lor, trebuie să folosească „Chei” potrivite pentru a le deschide, trebuie să cunoască, să înţeleagă şi să practice acţiuni specifice deschiderii naturale a fiecăreia din cele 12 Porţi.

0.2. În context trans-religios fiecare astfel de Poartă are 12 Chei mai importante care introduse în făgaşurile destinate lor (specifice pentru fiecare Poartă) deschid celui care şi le însuşeşte şi le manifestă plenar prin fiinţa sa, drumul transformării existenţiale specific Noii Vieţi.

0.3. Cheile Porţilor Noilor Ere
	*Cheile Porţilor Erei Individualizării*
	1. Cheile Porţii Maturizării Psihice:	2. Cheile Porţii Responsabilităţii:	3. Cheile Porţii Individualizării:
1	Conştientizarea efectelor imaturităţii	Respingerea comportamentului infantil	Deturmizarea
2	Dezvoltarea psihică	Armonizarea Psihică	Discernerea
3	Dezvoltarea informaţională	Dezvoltarea Idealistă	Sineizarea
4	Dezvoltarea cognitivă	Comportamentul matur	Întregirea
5	Reducerea dependenţei	Faptele creatoare întru armonie	Educaţia Paideică
6	Luciditatea, profunzimea şi veridicitatea	Faptele sacralizante	Transformarea interioară
7	Claritatea	Armonizarea Socială	Promovarea talentelor proprii
8	Coerenţa	Practicarea Surselor	Promovarea unicităţii proprii
9	Integralitatea	Atitudinea promptă în faţa răului	Manifestarea originală armonioasă
10	Stăpânirea de sine	Denunţarea şi alungarea imposturii sociale	Creşterea independenţei
11	Manifestarea de lider	Democraţia calificativă	Afirmarea demnităţii umane
12	Manifestarea creativă	Practicarea Faptelor Omului Liber	Manifestarea liberă
	*Cheile Porţilor Erei Globalizării*
	4. Cheile Porţii Fraternităţii Universale:	5. Cheile Porţii Drepturilor Oamenilor şi Fiinţelor:	6. Cheile Porţii Unităţii în Diversitate:
1	Conştientizarea Fiinţei	Respectarea vieţii	Înţelegerea Cauzalităţii Integratoare
2	Viziunea Întregului	Preţuirea non-violenţei, a iubirii şi compasiunii	Înţelegerea Unităţii Cunoaşterii
3	Cunoaşterea profundă de sine	Egalitatea dintre femeie şi bărbat	Percepţia Unităţii Destinului
4	Iubirea nelimitată	Dăruirea Fericirii	Înţelegerea Forţei Unităţii
5	Preţuirea şi respectarea vieţii	Dăruirea Bunăstării	Asumarea Identităţii Integratoare
6	Manifestarea sacră	Respectarea Legii	Promovarea Unităţii Familiei
7	Faptele fraterne	Respectarea Libertăţii şi Demnităţii	Iubirea Unităţii Umanităţii
8	Ajutorarea fraternă	Asigurarea proprietăţii şi democraţiei	Înţelegerea şi promovarea Unităţii Fiinţelor cu Viaţă
9	Cetăţenia planetară	Respectarea intimităţii şi a spaţiului personal	Manifestarea Unicităţii în Diversitate
10	Comportamentul trans-economic şi trans-politic	Întărirea securităţii (fizice şi psihice) a persoanei şi societăţii	Instituţionalizarea Globalizării
11	Promovarea Culturii Universale	Manifestarea libertăţii de mişcare (fizică şi mentală)	Înţelegerea unităţii practicilor religioase
12	Promovarea Religiologiei şi TransReligiei	“Declaraţia Universală a Drepturilor Omului” - ONU, 10 sep. 1948	Respectarea diversităţii întru armonie universală (globală)
	*Cheile Porţilor Erei Cosmice*
	7. Cheile Porţii Educaţiei continue:	8. Cheile Porţii Cercetării:	9. Cheile Porţii Creaţiei:
1	Percepţia proprie	Lărgirea câmpului perceptiv	Dorinţa de mai bine
2	Jocul	Contemplarea	Dorinţa de armonizare
3	Trezirea Conştientului	Concentrarea	Dorinţa de creaţie, invenţie şi inovaţie
4	Atenţia concentrată	Observarea şi auto-observarea	Conştientizarea priorităţilor
5	Gândirea raţională, ştiinţifică	Ordonarea şi clasificarea	Urmarea darului/harului personal
6	Ascultarea atentă a mărturiei altora	Analiza şi autoanaliza	Pregătirea pentru creaţie
7	Repetiţia	Intuiţia	Inspiraţia
8	Educaţia sistematizată şi instituţionalizată	Raţiunea şi logica	Imaginaţia creativă
9	Dorinţa de adaptare continuă la schimbare	Sinteza	Activitatea creativă
10	Dorinţa de perfecţionare	Experimentul şi Testul	Împlinirea creatoare
11	Dragostea de cunoaştere	Iluminarea	Răsplătirea actului creator
12	Zetrianul	Aplicaţia	Păşirea spre infinit
	*Cheile Porţilor Erei Informaţionale*
	10. Cheile Porţii Comunicării şi Comuniunii:	11. Cheile Porţii Relativităţii	12. Cheile Porţii Deschiderii Nelimitate spre Cunoaştere
1	Sinceritatea întru Ideal	Extinderea conştiinţei	Chemarea noului
2	Sacralizarea conştientă a vieţii	Conştientizarea relativităţii manifestării	Gândirea critică, discriminativ – constructivă
3	Consfătuirea fraternă	Înţelegerea probabilităţii	Demitologizarea fenomenului religios
4	MetaRugăciunea	Înţelegerea posibilităţii şi a imposibilităţii	Demitologizarea credinţei dogmatice
5	Ritualul liber	Înţelegerea legilor de funcţionare a Sistemelor	Trăirea simbolică a lumii
6	Cântecul şi dansul	Înţelegerea clară a Întregului şi a părţii	Iubirea întrebărilor şi a răspunsurilor
7	MetaMeditaţia	Înţelegerea identităţii dintre suflet şi psitruvis	Dorinţa sinceră a Paradisului
8	Înţelegerea mijlocitorilor comunicării	Asumarea caracterului relativ al alegerii	Dorinţa Nemuririi Beatifice
9	Limba universală	Testarea vorbelor şi pretenţiilor „divine”	Baza de Date Frateriană (BDF)
10	Dezvoltarea reţelei informatice	Conştientizarea evoluţiei religioase	Ghidul BDF
11	Comunicarea	InfiniNomus	Cartea Cunoaşterii Universale
12	Comuniunea	Conştientizarea a ceea ce este „Fără de Nume”	Chemarea Nemărginirii

Pentru dezvoltarea fiecăreia din Cheile de mai sus a se vedea cartea "Manifestul Mişcării Trans-Religioase", cap. Cheile Porţilor.

Idealurile Omului Universal

2009-09-12T07:34:00.001-07:00

1. Pentru ca societatea umană să fie cât mai armonioasă cu putinţă, fiecare membru al ei trebuie să facă acţiuni specifice îndreptate în această direcţie.

2. Acestea sunt recunoscute de umanitate sub numele de Idealuri.

3. Infinetienii şi-au adoptat ca Lumini ale lor 10 Idealuri (aspiraţii / dorinţe/ tendinţe/ înclinaţii, etc.) pe care le-am putea numi fără să greşim Idealuri ale Omului Universal, idealuri dorite spre manifestare de fiinţele umane de pretutindeni:

Iubirea – Cunoaşterea – Forţa;

Binele – Adevărul – Frumosul;

Libertatea – Dreptatea – Unitatea;

Absolutul (/ Perfecţionarea/ Desăvârşirea/ Integralitatea/ Totalitatea).

4. Aceste Idealuri sunt scopuri pe care e bine să căutăm să le atingem (dacă vrem să ne armonizăm de o manieră superioară) în raport cu cinci instanţe:

- cu noi înşine,

- cu familia noastră,

- cu apropiaţii noştri,

- cu toţi oamenii,

- cu toate fiinţele.

5. Acestea sunt şi grade de încarnare a lor în fiinţa noastră.

6. Astfel căutăm să Iubim (să ajutăm cu discernământ): pe noi înşine, pe familia noastră, pe apropiaţii noştri, pe toţii oamenii, pe toate fiinţele.

7. Bineînţeles că idealul Iubirii este de a putea ajuta spre armonizare superioară (sub o formă sau alta) toate Fiinţele din univers.

8. Cunoaşterea Omului Trans-Religios este una trans-sistemică şi universală – este o cunoaştere care nu îşi pune singură limite artificiale şi care întotdeauna este deschisă Infinitului.

9. Setea de cunoaştere deci a Omului Trans-Religios (/ Universal /Meta-Perceptiv...) este una nelimitată şi el caută să inspire această sete nelimitată de Cunoaştere şi Adevăr familiei sale, prietenilor săi, semenilor săi şi tuturor fiinţelor.

10. Prin tot ceea ce face el caută înainte de toate să încarneze şi să manifeste prin sine Adevărul şi Sinceritatea nelimitată cu sine însuşi şi cu toate celelalte fiinţe.

11. De aceea el caută să Iubească (să ajute cu discernământ) şi să facă Bine (ceea ce este util pentru păstrarea existenţei şi armoniei lui însuşi şi a tuturor fiinţelor înconjurătoare – a sistemelor din care face parte) tuturor fiinţelor - în măsura Forţei de care dispune şi a Cunoaşterii pe care o deţine.

12. A vrea să facă Binele, a şti cum să-l facă şi a putea să-l facă – iată o Triadă (Iubire – Cunoaştere – Forţă) care se manifestă negreşit prin Omul TransReligios.

13. Contemplarea şi încarnarea Idealurilor nu poate decât să ne deschidă necondiţionat în faţa Frumosului, a acelui frumos autentic ce reflectă nemediat armonia unui sistem, a unei Existenţe.

14. Iar că Omul Liber caută şi manifestă cu putere prin sine Libertatea este de la sine înţeles - fără ea nu ar putea încarna Idealurile – el caută deci să asigure, cu toate forţele de care dispune, libertatea de gândire şi de acţiune pentru sine însuşi şi pentru toţi oamenii (în măsura în care prin manifestările sale (lor) libere nu atentează la armonia sistemelor din care face (fac) parte – la armonia celorlalţi, atunci când aceasta există).

15. Dreptatea este o condiţie esenţială pentru menţinerea armoniei oricărui sistem social şi ea constă în îndepărtarea, respectiv izolarea temporară sau definitivă şi reeducarea fraternă a elementelor care încearcă să distrugă Armonia Sistemului (atunci când aceasta există).

16. Unitatea vine de la sine în urma încarnării Idealurilor şi ne face să simţim ca fraţi intimi ai noştri pe toţi oamenii (indiferent de rasă, culoarea pielii, naţionalitate, religie, sex, vârstă, etc.) şi pe toate fiinţele (indiferent de formele lor de manifestare).

***

17. Simţirea Unităţii, prin Manifestarea clipă de clipă prin noi a Idealurilor, ne face să ne deschidem necondiţionat sufletele, fiecare dintre noi într-o manieră particulară specifică în faţa Absolutului, a acelei Realităţi ce îmbrăţişează (personal şi/sau impersonal - depinde cum vrem să o simţim) întreaga Existenţă, numită cu infinite nume, fără însă ca vreo unul din ele să-i dezvăluie Misterul: Oceanul Fiinţării, Fiinţa Fiinţelor, Totul, Unul, Întregul ...

18. Spiritul Idealist¹ manifestat în cuprinsul Întregului ne îndeamnă mereu spre Perfecţionare şi Desăvârşire continuă, spre actualizarea tuturor potenţialităţilor noastre infinite de dezvoltare (Pentru înţelegerea mai profundă a Idealurilor a se vedea şi cartea „Etica Armoniei”, cap. „Gândirea liberă şi idealurile”).

***

19. Cele Zece Idealuri ale Omului Universal alcătuiesc stindardul valoric al umanităţii, stindard pe care fiecare dintre noi e chemat să-l poarte mereu în sine întru împlinirea sa fiinţială ca individ uman regăsit pe deplin în Beatitudinea Mirifică a Vieţii.

Legile Idealurilor

2009-09-12T07:20:00.001-07:00

Legi ale Iubirii

1.1 Iubeşte şi vei fi iubit!; Iubeşte şi vei fi fericit!; Iubeşte – căci de abia astfel te vei simţi cu adevărat împlinit!

1.2 Iubeşte-te pe tine însuţi!

Ajută-te singur - tu dragă soră şi tu iubit frate - şi astfel ce vrei să faci mereu se va face!

Tu fără de tine nu exişti.

Iar când tu nu exişti, viaţa ta nu mai are sens.

Iubeşte-ţi deci fiinţa proprie, de vrei acum „a fi”.

Tu pentru tine trebuie să fi cea mai de preţ existenţă din Întreg - dar nu uita niciodată că tu fără de ceilalţi nu exişti.

***

1.3 Iubeşte pe toţi oamenii şi pe toate fiinţele!

Iubeşte-ţi semenii întru umanitate, căci ei sunt valul matrice din care tu ai apărut şi în care tu fiinţezi.

Ei sunt co-creatorii existenţei tale, ei sunt cei fără de care tu nu ai fi ceea ce eşti.

***

1.4 Iubeşte-ţi întreaga ta familie şi întregul tău neam – ei sunt copacul din care ramura fiinţei tale a crescut şi pe care floarea existenţei tale a înflorit.

1.5 Iubeşte-ţi mereu părinţii căci ei te-au ajutat să vi la viaţă şi te-au îngrijit când erai neajutorat.

Ei sunt protecţia ta în viaţă, ei sunt scutul existenţei tale.

Iubeşte-ţi mereu copiii căci în ei e pusă speranţa vieţii tale!

Ei sunt bucuria nespusă a inimii tale.

Ei sunt Fiinţă din Fiinţa ta.

Ei sunt în tine şi tu eşti în ei – împreună vieţuind beatifici la sânul atotprezent al Întregului.

***

1.6 Iubeşte toate fiinţele, iubeşte întreaga viaţă!

Preţuieşte viaţa armonioasă a oricărei fiinţe şi nu te apropia de ea cu reavoinţă, răutate şi cu înclinaţii violente.

Toată viaţa animală îţi este frate şi soră întru fiinţare – preţuieşte deci familia vieţii din care faci parte – tu eşti o parte intimă din ea şi ea e o parte intimă din tine.

Nu te deda deci la violenţă sau crime împotriva fraţilor fiinţiali din regnul animal.

***

1.7 Iubeşte Cunoaşterea Infinită!

Deschide-ţi inima şi mintea darurilor ei fără de număr şi viaţa îţi va fi dea-pururi divină.

1.8 Iubeşte Puterea şi fereşte-te de slăbiciune!

Iubeşte mereu forţa fizică, emoţională, intelectuală, materială şi financiară şi nu vei trăi niciodată în frică, în laşitate şi în lanţuri de sclav.

Iubeşte Puterea şi vei deveni stăpânul vieţii tale!

Iubeşte recompensa meritată şi iubeşte pedeapsa transformatoare întru armonie!

Sprijină-le acţiunea binefăcătoare în societate – căci aceştia sunt cei doi paznici nedespărţiţi ai armoniei sociale.

Când eşti chemat să aplici o pedeapsă nu o fă din reavoinţă, nici din răutate, nici din răzbunare ci doar din iubire sinceră şi din dorinţă fiinţială profundă de a ajuta spre corectare întru Ideal greşelile şi comportamentul distructiv al celui vinovat.

Evită violenţa şi uciderea – tu nu eşti chemat să răneşti, sau să distrugi viaţa ci dimpotrivă: să o armonizezi şi să o creşti în pace şi beatitudine fiinţială.

***

1.9 Găseşte cel mai bun echilibru dinamic între Iubire, Cunoaştere şi Putere căci în măsura în care vei reuşi să manifeşti echilibrat prin tine concomitent toate aceste Trei Idealuri Majore ale Omului Universal existenţa îţi va deveni o binecuvântare continuă.

1.10 Iubeşte-te ca pe un Întreg!

Iubeşte la fel şi trupul fizic şi emoţiile (şi sentimentele) şi mintea (intelectul, raţiunea, voinţa) – tu eşti un întreg fiinţial din care toate acestea sunt parte de nedespărţit.

Nu le dispreţui pe unele în favoarea altora.

Găseşte o cale de împlinire plenară pentru fiecare din aceste părţi intime ale tale, găseşte o cale de împlinire beatifică pentru tine ca Întreg – pentru identitatea ta ce-a mai intimă şi mai reprezentativă existentă cu putinţă.

Doar astfel paşii tăi nu vor cunoaşte amarele suferinţe ale celor care ignoră din sminteală părţi intime ale fiinţei lor identificându-se în mod absurd doar cu anumite aspecte limitate ale lor - ale celor care îşi ignoră Identitatea lor Integrală completă.

Legi ale Cunoaşterii

2.1 Cunoaşte cât mai mult şi nu te opri niciodată din cercetare!

Nu îţi pune singur nici un obstacol în calea lărgirii sferei de cuprindere a conştiinţei proprii şi nu lăsa nici ca astfel de obstacole să-ţi fie puse de către alţii.

Loveşte cu putere, fără ezitare, în cei care vor să te închidă în gulaguri şi închisori cognitive şi informaţionale în care ei să controleze şi să cenzureze cunoaşterea la care tu să ai acces - căci dacă nu o faci îţi va fi rezervată o viaţă de sclav psihic – cine îţi controlează accesul la cunoaştere îţi controlează viaţa!

Nu lăsa pe nimeni (om sau „zeu”, „profet” sau „maestru”, „spirit” sau „extraterestru”, etc.) să se facă stăpân pe viaţa ta psihică!

***

2.2 Ţine minte că orice cunoaştere este relativă şi nu-ţi pune niciodată Fiinţa în labirintul fără de ieşire al unei pretinse cunoaşteri absolute (dogmatice, fanatice).

Bagă de seamă totuşi că unele cunoştiinţe sunt mai probabile a fi reale decât altele (cu mult mult mai probabile) şi ghidează-ţi acţiunea pe baza cunoştiinţelor celor mai probabile - mai evidente, mai logice, mai raţionale, mai ştiinţifice.

***

2.3 Nu uita să-ţi ajustezi mereu cunoaşterea la realitate şi astfel imediat ce apar noi informaţii şi dovezi cât mai evidente şi mai întemeiate (pe percepţie directă, raţiune şi ştiinţă) cum că anumite aspecte ale cunoaşterii pe care o deţii sunt greşite total sau parţial – elimină imediat aceste greşeli de percepţie din mintea şi inima ta.

Ajustează-ţi mereu cunoaşterea realităţii existente şi astfel niciodată realitatea nu îţi va face surprize, iar suferinţa inutilă va fi îndepărtată mereu de la tine.

***

2.4 Cunoaşte-ţi mecanismele intime de acţiune ale psihicului propriu (în ceea ce priveşte emoţiile, sentimentele, raţionamentele, etc.) şi învaţă să le stăpâneşti la dorinţă manifestările prin înţelegerea senină a pârghiilor psihice cu care eşti dotat de Întreg pentru adaptare optimă la Realitate.

2.5 Cunoaşte pârghiile de mişcare (religioasă, economică, politică, etc.) ale societăţii în care te manifeşti şi integrează-le în tine dacă sunt armonioase sau contribuie direct la schimbarea lor grabnică dacă vezi că ele nu se manifestă în Ideal şi întru Armonie.

2.6 Învaţă să-ţi cunoşti şi să-ţi recunoşti dorinţele idealiste cele mai intime ale inimii şi minţii tale căci doar astfel viaţa ta va avea un sens şi paşii tăi vor avea o cale de urmat: calea ta şi sensul tău - alături de căile şi de sensurile infinite ale tuturor celorlalţi fraţi şi surori regăsite întru Ideal!

2.7 Învaţă să cunoşti şi să recunoşti Tiparele după care se desfăşoară fiecare acţiune socială (politică, economică, religioasă, artistică, etc.) căci doar astfel vei putea să le înţelegi şi să le stăpâneşti manifestările spre a le orienta în direcţia idealistă dorită de tine.

2.8 Caută să cunoşti cu toată fiinţa ta Iubirea (dăruirea necondiţionată, compasiunea, bunătatea, bunăvoinţa) dar şi Dreptatea (echilibrul, armonia).

Caută să cunoşti puterea (fizică, intelectuală, emoţională) dar şi Binele, Adevărul şi Frumosul.

Cunoaşte Libertatea şi fiinţa ta nu va avea limite, cunoaşte Unitatea şi nu te vei simţi niciodată singur, cunoaşte Absolutul (dorinţa de perfecţionare continuă) şi calea îţi va fi nemărginită întru Întreg.

2.9 Caută să te maturizezi psihic (prin creştere cantitativă şi calitativă a cunoaşterii pe care o deţii) pe fiecare din cele 7 Raze ale Cunoaşterii Universale (Religie şi ezoterism, Psihologie, Filosofie, Politică, Economie, Artă, Ştiinţă şi tehnică) şi astfel vei descoperi secrete şi minuni existenţiale la care nici un om care stagnează în stadiul copilăriei psihice nu are acces.

2.10 Caută a cunoaşte Totul şi Totul te va cunoaşte pe tine!

Legi ale Puterii

3.1 Nu te închina nimănui şi nu cere închinare de la nimeni!

3.2 Caută mereu să creşti în Putere dar niciodată nu sacrifica pe altarul ei Iubirea, Libertatea, Dreptatea, Binele sau Adevărul.

3.3 Puterea vine doar din Cunoaştere reală, profundă, obiectivă a realităţii şi devine de neoprit doar atunci când se încununează, în faptele sale, cu coroana împărătească a Iubirii necondiţionate (dorinţei intime, extrem de sincere, de ascultare atentă, de înţelegere reală şi de ajutorare concretă imediată a celor aflaţi în suferinţă şi necaz).

3.4 Puterea ta stă în mâinile tale: nu o lăsa niciodată să ajungă în mâinile altuia.

Evită deci mereu credinţa (dogmatică) – ea nu este altceva decât capcana cea mai perfidă prin care oamenii-animale-de-pradă caută să-ţi fure puterea şi să te transforme în sclavul lor psihic şi fizic.

3.5 Puterea se demonstrează prin fapte, nu prin vorbe: niciodată să nu faci confuzie între cele două!

3.6 Manifestă-ţi cu promptitudine toată forţa Puterii tale (în echilibru dinamic cu Iubirea şi Cunoaşterea) împotriva tuturor elementelor distructive din tine (raţionamente greşite, emoţii negative, fanatisme, prejudecăţi, etc.) şi din afara ta (a elementelor distructive ale armoniei sociale: a mincinoşilor şi înşelătorilor, a hoţilor şi tâlharilor, a celor violenţi şi a criminalilor) căci doar astfel vei putea să refaci cu maximă promptitudine armonia distrusă de ele - şi astfel să îţi refaci fericirea, pacea şi armonia fiinţială.

Răul nu poate să triumfe decât atunci când oamenii de bine stau deoparte şi îi ignoră manifestarea distructivă.

***

3.7 În manifestarea Puterii spre apărarea şi întărirea Libertăţii, a Binelui şi a Frumosului, a Unităţii şi a Dreptăţii nu uita să fi cât mai inteligent – scopul e să câştigi în mod armonios „războiul”, nu să te lupţi cu orice preţ!

3.8 Creşte în Putere unindu-te cu alţi semeni puternici şi doritori de Putere întru Ideal. Unirea face puterea.

3.9 Puterea stă în adaptare şi transformare. Ea dispare repede dacă cel care o posedă ignoră schimbarea prea mult timp.

Puterea stă în Creaţie şi Inovaţie: cel care crează dobândeşte putere de creator – şi nu mică este această putere!

Puterea stă în Ştiinţă şi Tehnică, în cercetare ştiinţifică raţională a realităţii.

Naivii care o caută în vorbe „magice” (rugăciuni, mantre, invocaţii, etc.) sau în gesturi „magice” (ritualuri, posturi, mudre, semne, etc.) sunt departe de a înţelege secretele puterii: ei sunt doar bieţi sclavi psihici aduşi în sclavie prin mecanismele de control mental specifice credinţei dogmatice.

3.10 Puterea este cauzală: orice lucru are mai multe cauze şi generează mai multe efecte – cine controlează cauzele controlează şi efectele.

Puterea nu vine decât din cunoaşterea şi stăpânirea mecanismelor de manifestare a cauzelor reale (şi nu imaginare, „divine”, de basm, „supranaturale”, „transcendente”) ale fenomenelor existenţiale (religioase, psihice, filozofice, politice, economice, etc.).

Cel care cunoaşte cauzele reale poate prevedea efectele reale ale unei acţiuni, ale unui mod specific de gândire.

Puterea e a „vedea” în viitor şi în a-l crea după voinţă pe acesta.

Legi ale Binelui

4.1 Fă Binele şi Binele îţi va fi răsplată: cine iubeşte şi ajută cu înţelegere şi discernământ sporit pe cei aflaţi în nevoie va fi iubit şi ajutat la nevoie.

Binele este ceea ce ajută la menţinerea şi armonizarea superioară a Vieţii.

4.2 Binele şi răul nu sunt existenţe neclare şi discrete – fiinţările lor sunt uşor de diferenţiat de cei ce se uită la semnele ce le însoţesc manifestarea specifică.

Binele este însoţit mereu de semnele plăcerii, ale relaxării, ale liniştii, ale fericirii şi mulţumirii existenţiale.

Răul nu merge nicăieri fără de semnele sale clare şi evidente: nelinişte, angoasă, suferinţă psihică, durere.

După semnele lor vei deosebi mereu cu claritate răul de bine.

***

4.3 E bine să ai o cunoaştere cât mai exactă, mai clară şi mai coerentă a realităţilor care te înconjoară (religioase, economice, politice, psihologice, etc.) – ea te ajută să te poţi adapta optim acestor realităţi şi să le poţi stăpâni mecanismele de manifestare specifice.

4.4 E bine să creşti mereu în forţă fizică, emoţională, intelectuală (prin maturizare fizică şi psihică), în putere materială şi financiară (economică), în putere socială (politică) şi în putere creatoare (artistică, ştiinţifică, tehnică, etc.).

Cel care este puternic poate face ceea ce este Bine: mijloacele stau mereu la îndemâna sa – el trebuie doar să ştie şi să vrea să le folosească.

4.5 E bine să cauţi şi să promovezi Adevărul şi Frumosul despre tot ceea ce te înconjoară.

Fi sincer şi deschis în faptele tale, dar nu fi naiv: răul există la fel de clar ca şi binele – protejează-te de el prin cunoaşterea adevăratelor sale pârghii (şi nu a celor imaginare, de basm „divin”) şi prin dorinţa sinceră de a-l evita şi de a-l alunga mereu din tine şi din societate, imediat ce îi sesizezi prezenţa aducătoare de suferinţă şi durere.

4.6 E bine să fi liber: evită înlănţuirea de orice natură şi mai ales evită sclavia psihică.

***

4.7 Bine-voieşte mereu întru Dreptate şi Unitate: mare îţi va fi răsplata unei asemenea bine-voiri!

4.8 Bine-voieşte mereu întru bunăstare şi progres, întru perfecţionare şi dezvoltare continuă – o astfel de bună-voinţă faţă de aceste fiinţări îţi va umple mereu inima de bucurie.

4.9 Bine-voieşte mereu întru Ideal şi Întreg – a ta va fi atunci răsplata Paradisului şi darul Nemuririi Beatifice.

4.10 Fi bun, bunule şi nu îţi amărî niciodată existenţa cu prezenţa acidă a răutăţii.

Din Legile Adevărului

5.1 Adevărul este ceea ce este, acolo unde este, aşa cum este.

Nu căuta adevărul în închipuirile şi halucinaţiile nebunilor şi în basmele „divine”, nu căuta adevărul în speranţe deşarte şi în regrete inutile şi mai ales nu căuta Adevărul în credinţe dogmatice infantile menite doar a înlănţui pe naivi şi neatenţi.

5.2 Adevărul nu poate fi deţinut de cel ce nu Cunoaşte!

Creşterea cantitativă şi calitativă în cunoaşterea unui anumit aspect al realităţii – este precondiţia esenţială a apariţiei şi manifestării Adevărului.

El nu se arată ignoranţilor şi leneşilor, el nu se devoalează în faţa proştilor şi a credincioşilor – calea spre el trece doar prin Cunoaştere şi muncă îndelungă de cercetare acerbă, obiectivă, raţională şi ştiinţifică.

Paşii spre El îi pot face doar cei Inteligenţi - cei care se recunosc în sinea lor cea mai intimă doar ca Cercetători-Creatori ai Realităţii.

Adevărul nu se dă cadou! El se câştigă doar prin dorinţă aprigă nestăvilită de căutare a sa dincolo de tradiţii culturale locale, dincolo de prejudecăţi şi fanatisme, dincolo de aparenţe.

5.3 Adevărul şi minciuna sunt uşor de confuzat doar de către cei superficiali, doar de către cei care şi-au dus mintea în ruine prin practicarea inconştientă a unor tehnici de spălare pe creier cu care au fost „dăruiţi” divin de tot felul de nebuni şi şarlatani „divini”.

Adevărul este ceea ce e evident pentru toată lumea, minciuna este ceea ce evidenţa şi raţiunea respinge de la sine.

***

5.4 E adevărat că Iubirea, Cunoaşterea şi Forţa sunt bune pentru Fiinţă şi e la fel de adevărat că Ura (răutatea, reaua-voinţă), Ignoranţa (prostia, stupizenia) şi Slăbiciunea sunt rele: ele nu duc decât la suferinţă şi angoasă, la durere şi necaz.

5.5 E adevărat că Binele şi Frumosul nu se nasc decât în Idealiştii sinceri, în cei care caută Armonia Întregului mai presus de orice.

5.6 E adevărat că Libertatea, Dreptatea şi Unitatea sunt împreună biletul spre fericire a celui regăsit extatic întru fiinţare.

***

5.7 Calea spre Adevăr e uneori lungă şi anevoioasă, dar presărată cu răsplăţi şi daruri nemaiauzite şi nemaivăzute: cu minunăţii şi minuni la care vulgul needucat nu va avea acces niciodată.

5.8 Adevărul nu este o persoană sau un obiect – niciodată adevărul infinit nu va fi cuprins vreodată de privirea unui muritor.

Doar un ignorant care nu are acces la Lumea Ideilor şi Conceptelor poate să creadă că Adevărul este un „om cu plete”, o „femeie cu robă”, sau vreun „bostan” oarecare din grădină.

***

5.9 Adevărul este relativ – dar unele adevăruri sunt mai relative decât altele.

5.10 Nu există adevăr absolut: naivii care îl caută sau cei care cred că l-au găsit – sunt doar bieţi sărmani legaţi la ochi şi prinşi în lanţurile grele ale sclaviei psihice.

Amară le e viaţa celor care se lasă hipnotizaţi de „magia”, cuvintele „magice”, scoase din niscaiva cărţi „sacre”.

Legi ale Frumosului

6.1 Frumosul se naşte doar în acord cu Armonia – cei care văd frumosul în distrugere şi suferinţă sunt doar fiinţe cu mintea rătăcită în confuzie, incapabilă să mai facă distincţiile necesare recunoaşterii Frumosului.

6.2 Când Frumosul ţi se arată privirii îl ştii imediat pentru că un fior beatific îţi pătrunde atunci Fiinţa – prezenţa Lui nu este niciodată fadă şi ştearsă ci întotdeauna ea e cutremurătoare şi revelatorie existenţial.

6.3 Când Frumuseţea ţi se aşează în câmpul perceptiv nu poţi să nu o vezi: ea e cea care te cheamă întotdeauna înspre Absolut, întru perpetuă auto-transcendere de sine.

***

6.4 E Frumos ceea ce poartă pecetea Iubirii, a Cunoaşterii şi a Puterii!

6.5 E frumos cel care întru Bine îşi găseşte fiinţare, e frumos cel care în Adevăr mintea o îndeamnă spre deşteptare.

6.6 E frumos cel care trăieşte mereu sub steagul Libertăţii (de conştiinţă, de creaţie, de exprimare armonioasă, ...), e frumoasă cea care sub stindardul Dreptăţii (al garantării libertăţilor individuale şi al drepturilor fundamentale ale omului, al echităţii sociale interrasiale, al drepturilor egale pentru femei şi bărbaţi, ...) şi al Unităţii mărşăluieşte cu încredere în viitor: cu adevărat acesta va fi un viitor al armoniei existenţiale.

Lupta pentru el/ea este uşoară dacă se face cu inteligenţă în gândire şi eleganţă în acţiune – presărată însă, când e cazul, şi cu frumuseţea durităţii diamantului, ferm stabilită în obiectivul urmărit şi tăind cu înţelegere şi bunăvoinţă răul social (religios, politic, filosofic, psihologic, economic, etc.) care împiedecă realizarea Libertăţii, Dreptăţii şi Unităţii în societate.

6.7 E mereu frumos ceea ce se regăseşte continuu întru perfecţionare şi desăvârşire: cu adevărat o astfel de Fiinţă îşi trăieşte viaţa întru frumuseţe şi beatitudine.

Ea nu cunoaşte urâtul decât pentru a-l metamorfoza imediat în frumos prin „magia” transformării trans-religioase întru Ideal şi existenţă etică armonioasă.

***

6.8 Fii frumos frate, fi frumoasă soră - în acţiune, simţire şi gândire - şi nu uita: secretul frumuseţii e eleganţa şi graţia, e fermitatea şi statornicia, e suflul vieţii cuprinse în iubire şi bunătate, în înţelepciune şi forţă, în vieţuire lucidă la sânul Întregului.

6.9 Acolo unde viaţa tresaltă în exaltare, acolo unde viaţa convieţuieşte liniştită în pace – acolo negreşit frumuseţea şi-a găsit sălaş.

6.10 Atunci când ochii ţi se înfioară de emoţie, când trupul îţi este cuprins de exaltare, atunci când mintea uită momentan de sine absorbită în contemplare – atunci frumuseţea ta e prezentă spre manifestare, atunci frumuseţea lumii îşi găseşte prin tine reflectare.

Legi ale Libertăţii

7.1 Fi mereu liber! Nu îţi lăsa niciodată libertatea îngrădită, dar nu o îngrădi nici tu pe a celorlalţi.

7.2 Libertatea, de cele mai multe ori, nu este un dar cât este rezultatul continuu al unui proces – acela al luptei pentru libertate.

7.3 Celor care nu sunt dispuşi să-şi apere libertatea, aceasta le va fi luată de la ei!

Libertatea este o flacără care arde doar în inimile celor care ştiu să-i întreţină focul prin puterea de nestins a Idealurilor Omului Universal.

7.4 Libertatea e cununa acelora plini de Iubire, Cunoaştere şi Forţă – fără oricare din aceste trei diademe cununa libertăţii este oricând în pericol să fie smulsă de pe capul celui care o poartă şi sfărâmată de pământ pentru a fi înlocuită cu cununa de suferinţe „spirituale” a nenorocitului ajuns sclav psihic.

7.5 Libertatea e răsplata celor care fac Binele şi distrug răul, a celor care crează Frumosul şi alungă urâtul, a celor care caută şi găsesc Adevărul evident al manifestării fiecărui fenomen cu care iau contact.

7.6 Acolo unde nu e Dreptate (şi nici luptă pentru Dreptate) nici Libertate nu e – acolo unde Unitate întru Armonie şi Ideal nu e, acolo e dezbinare şi înlănţuire, suferinţă şi angoasă.

7.7 Libertatea atrage după sine binecuvântarea fericirii – cel lipsit de libertate (fizică sau psihică) se depărtează de această binecuvântare.

7.8 Cel care nu atinge Maturitatea Psihică pe fiecare din cele 7 Raze ale Cunoaşterii Universale nu este un Om Liber – drumul spre Libertate nu trece decât prin Individualizare şi Maturizare Psihică.

7.9 Nu este Libertate fără Responsabilitate – cel liber este întotdeauna şi cel responsabil de menţinerea şi extinderea libertăţii sale şi a semenilor săi.

7.10 Libertatea este cheia spre Absolut, cel care nu are această cheie nu poate deschide Porţile Noilor Ere - Porţile Desăvârşirii.

Legi ale Dreptăţii

8.1 Când Dreptatea vieţuieşte în inimile oamenilor atunci societatea trăieşte în armonie şi pace, când ea îşi găseşte loc în minţile lor acestea îşi găsesc echilibrul, liniştea şi fericirea.

8.2 Dreptatea este a face tot ceea ce este necesar pentru a menţine vieţuirea armonioasă a individului şi societăţii şi pentru a elimina (imobiliza, izola, transforma sau distruge) din aceştia acele elemente perturbatoare ale armoniei (din individ raţionamentele greşite, aşteptările false, prejudecăţile, fanatismele, emoţiile negative – iar din societate: înşelătorii şi şarlatanii, hoţii şi tâlharii, bătăuşii şi criminalii).

8.3 A fi drept înseamnă a discrimina între bine şi rău (între ceea ce produce fericire şi plăcere şi ceea ce produce suferinţă şi durere – între ceea ce duce la vieţuirea armonioasă şi ceea ce duce la contrariul ei) şi apoi a face fără ezitare binele şi a evita şi a distruge răul din tine şi din societate.

Fi drept fratele meu, fi dreaptă sora mea - căci doar cei drepţi găsesc pacea minţii şi încântarea inimii!

Respectă Drepturile Fundamentale ale Omului (la fericire, la viaţă, la libertate de conştiinţă, de mişcare, de exprimare, etc.) şi protejează-le de profanare – astfel te respecţi pe tine ca Om, te protejezi pe tine ca Fiinţă.

***

8.4 Nu poate fi drept cel care nu iubeşte, cel care nu cunoaşte (nu are discernământ sporit) şi cel care este slab (nu are puterea necesară pentru a apăra şi păstra dreptatea în sine şi în afara sa).

Iubirea, Cunoaşterea şi Forţa sunt pilonii fundamentali ai Justiţiei – Binele, Adevărul, Frumosul, Libertatea, Unitatea şi Desăvârşirea sunt coloanele ce mărginesc drumul infinit întru binecuvântări al omului regăsit întru Dreptate.

***

8.5 Vindecă-i pe cei bolnavi, ajută-i pe cei în necaz, apără-i pe cei slabi, învaţă-i pe cei ignoranţi: aceasta este fratele meu şi sora mea Dreptatea!

8.6 Dăruieşte din ce ţi s-a dăruit, redistribuie din prea plinul pe care îl ai şi alungă mereu hoţia şi înşelăciunea din societate – fi mereu drept iubit frate întru fiinţare.

8.7 Mărturiseşte adevărul când îl cunoşti direct, caută să-l afli când nu îl cunoşti: fi sincer cu tine însuţi şi cu semenii tăi - Dreptate fără Adevăr nu poate fi!

8.8 Preţuieşte viaţa şi nu o ucide: ea este darul făcut Fiinţei de Întreg prin acţiunea a infinite generaţii de transformări – e o minune care trebuie preţuită nespus.

Apără deci mereu viaţa întru armonie – pentru ca Dreptate să fie trebuie mai întâi ca Viaţă să fie.

8.9 Cel drept când priveşte în sine vede pace, relaxare şi bunăstare – cel nedrept nu vede însă în el decât suferinţă şi angoasă, durere şi nemulţumire.

Nu e suficient să eviţi nedreptatea ci trebuie să lupţi activ pentru Dreptate – cel care nu luptă pentru Dreptate este un om nedrept, un om nedemn de binecuvântările date de Întreg celor aflaţi întru Armonie.

8.10 Vremea Dreptăţii, a Echităţii, a Armoniei nu vine niciodată fără efort şi fără de luptă – nimeni nu-ţi va face cadou aceste nepreţuite daruri – doar cel care ştie să lupte pentru ele le va putea dobândi: împărăţia Dreptăţii e a celor viteji, a celor care nu cunosc frica, a celor în prezenţa cărora vigoarea verticalităţii Idealului face să vibreze nespus Viaţa Armoniei de Sine.

Legi ale Unităţii

9.1 Fiţi mereu uniţi întru Ideal fraţilor! Unitatea e puterea celor inteligenţi, dezbinarea e slăbiciunea celor ignoranţi.

Nu vă lăsaţi dezbinaţi: luptaţi pentru Unitate şi nicicând nu veţi cunoaşte singurătatea, suferinţa şi lipsa de căldură fiinţială.

Nu vă uniţi însă întru rău – precum o haită de lupi – astfel veţi aduce asupra voastră doar nenorociri şi blesteme – şi pedepsele binemeritate pe care mai devreme sau mai târziu Individul, Societatea şi Întregul le vor vărsa amarnic asupra voastră.

9.2 Fiţi solidari cu cei aflaţi în suferinţă (fizică, psihică, familială, materială, financiară, etc.)!

Ajutaţi-i să scape de ea şi astfel veţi cunoaşte avantajele Unităţii - atunci când voi veţi fi în necaz întotdeauna va fi o mână care să vă ajute să scăpaţi de el.

Vai însă de cei care trăiesc în ură şi dezbinare: când nenorocirea îi va lovi nu vor găsi nicăieri alinare.

***

9.3 Unul este un individ, doi (un el şi o ea) sunt o minimă familie, trei şi mai mulţi sunt o societate.

Fi în unitate cu tine însuţi - nu crea dezbinări identitare absurde în tine însuţi – tu ca identitate eşti un Întreg de nedezlipit care cuprinde laolaltă trupul şi mintea, emoţiile şi gândurile, intuiţiile şi raţionamentele, stările specifice veghii cât şi cele specifice visului („sufletului”) - nu te identifica în mod absurd doar cu unele din aceste componente ale tale.

Nu te dezbina pe tine însuţi, rămâi unit şi fiinţa îţi va fi o fortăreaţă pe zidurile căreia flamurile Idealurilor şi mai ales cele ale Libertăţii şi manifestării eterne întru Împlinire de Sine vor flutura în mod continuu.

Nu-ţi lăsa familia să trăiască în dezbinare şi conflict: ascultă voinţa fiecărui membru al familiei şi împreună luaţi calea unităţii şi a păcii, a mulţumirii întregii familii.

Nu privi nepăsător când vezi dezbinare în societate: după ea va veni în curând conflictul, suferinţa şi nenorocirea – elimină din ea sâmburii dezbinării şi caută împreună cu semenii tăi Unitatea întru Ideal: mare vă va fi bucuria păşirii pe Drumul Unităţii.

***

9.4 Nu este Unitate fără de Iubire (dorinţă sinceră de a ajuta toţi semenii întru fiinţă), fără de Cunoaştere (a modalităţilor concrete de creare şi de apărare a ei) şi fără de Putere (fără de mijloacele necesare – politice, economice, intelectuale, materiale, etc. - creării şi menţinerii ei).

9.5 Nu este Unitate fără de Bine, fără de Adevăr şi fără de Frumos: Unitatea fără de Bine este constrângere totalitară, cea fără de Adevăr este minciună şi înşelăciune - unitatea fără de Frumos este dezgust şi repulsie.

9.6 Nu este Unitate acolo unde Libertatea e doar un vis îndepărtat (acolo e doar lagăr de concentrare şi exploatare sclavagistă), nu este Unitate acolo unde Dreptatea e doar o speranţă palidă (acolo unde e o perpetuă zonă de conflict „divin” sau de altă natură) – nu este Unitate acolo unde dorinţa de Perfecţionare şi Progres nu îşi găsesc rezonanţă existenţială (acolo e doar înlănţuire, împietrire şi în cele din urmă putrezire „spirituală” sau de altă natură).

9.7 Unul e Unitatea Individualizată, doi şi mai mulţi e Unitatea în Multiplicitate.

Pentru cei aflaţi în Unitate întru Ideal obiectivele milenare ale trăirii în Paradis, ale Nemuririi Beatifice sau ale Învierii, se apropie cu paşi repezi spre împlinire prin ei.

9.8 Unitatea este Fraternitate Universală cu toate Fiinţele şi cu toţi oamenii.

9.9 Recunoaşte şi acceptă Unitatea în Diversitate – o altfel de Unitate (întru conformitate oarbă, întru clonare credincioasă pentru sclavie „spirituală”, întru acţiune dogmatică şi fanatică) nu este demnă de un om regăsit întru Ideal şi Întreg.

9.10 Unitatea vine din Ideal şi e mediată de comunicare sinceră, directă, neintermediată, deschisă, binevoitoare cu toţi semenii întru Fiinţă. Fără comunicare nu este Unitate.

Legi ale Absolutului /Perfecţionării/ Dezvoltării

10.1 În Ideal şi Absolut nu sunt Limite – desăvârşirea este continuă şi infinită – spre ea sunt chemaţi doar prietenii Infinitului şi ai Eternităţii regăsiţi beatific în Întreg.

10.2 Perfecţionarea/ Dezvoltarea se face întotdeauna doar prin Educaţie continuă, Cercetare continuă şi Creaţie continuă.

10.3 Creşterea cantitativă (informaţională) şi calitativă (cognitivă) în Cunoaştere este condiţia de bază a Perfecţionării de Sine - a păşirii spre Desăvârşire.

***

10.4 Nu este Perfecţionare/ Desăvârşire prin tehnici şi mijloace infantile - prin „recitări” copilăreşti de formule şi rugăciuni „magice”/ „sacre”, prin efectuarea prostească a unor ritualuri şi gesturi presupus „magice”/ „sacre”, ş.a.m.d.

Prin efectuarea naivă, inconştientă chiar, a acestor „tehnici” specifice credinţei dogmatice se produce doar exact inversul perfecţionării: stagnarea şi involuţia psihică a nefericitului care le practică.

10.5 Principalul progres real al umanităţii este progresul ştiinţific şi tehnic – progresul în celelalte domenii ale societăţii umane este, de cele mai multe ori, doar o reflecţie a acestui progres.

Mijloacele şi principiile Ştiinţei şi Tehnici sunt mijloacele şi principiile Progresului, ale Desăvârşirii reale (nu fictive, imaginare, halucinatorii cum sunt cele specifice basmelor „divine” promovate de diferite credinţe dogmatice).

10.6 Nu este Desăvârşire fără viaţă trăită întru împlinirea deplină a tuturor celor 10 Idealuri ale Omului Universal!

10.7 Drumul spre Desăvârşire trece mereu prin cele 12 Porţi ale Erelor, prin Etica Armoniei şi prin cele 4 Surse Majore ale Fericirii.

10.8 Drumul de Individualizare şi Maturizare Psihică este singurul drum de desăvârşire reală: el trece prin Zetrian (/ Calea Percepţiei Infinite) şi se continuă toată viaţa prin studiu şi creaţie individuală şi socială întru Fiinţă şi Întreg.

10.9 Pentru Individ şi Societate este, actualmente, o singură cale clar conturată de perfecţionare şi desăvârşire „spirituală” reală, obiectivă, perceptibilă în mod evident: Calea Valorilor TransReligioase.

Aceasta e Calea care poate duce omul şi umanitatea în mod real, concret, faptic înspre Paradis, Înviere şi Nemurire Beatifică.

10.10 Pentru Umanitate este un singur drum major de perfecţionare şi depăşire de sine: Drumul Cosmosului - drumul întemeierii şi extinderii la infinit a Civilizaţiei Cosmico-Informaţionale – Individual-Globale, născută de actualul Val Existenţial.

Personalităţile parţial idealiste şi Personalitatea Integral Idealistă

2009-09-12T07:05:00.000-07:00

0. Oamenii care manifestă mai pregnant prin ei (prin gândurile, emoţiile şi faptele lor) doar aspecte disparate ale vreo unuia din cele 10 Idealuri capătă trăsături de personalitate specifice acelui ideal asimilat parţial, formând astfel un tip de personalitate parţial idealistă specifică.

În funcţie de Idealurile preponderente spre care tinde un individ la un moment dat acesta se poate apropia mai mult sau mai puţin de una din cele 10 tipologii specifice Personalităţilor Parţial Idealiste, respectiv Integral (autentic) Idealiste pe care le considerăm mai jos:

	Ideal, Tip de Personalitate, Trăsături de Caracter:
0.1	*Filosianul parţial/incomplet (pseudo-iubitorul):* - iubeşte şi urmăreşte să fie iubit - dar nu pe toată lumea ci doar pe o anumită clasă de fiinţe; - iubirea şi dorinţa lui (/ei) de ajutor se opreşte deci de obicei la limitele unei etnii, a unui trib, a unei comunităţi religioase... cu care se identifică uneori până la uitarea totală de sine; - deşi doreşte să ajute nu prea ştie cum să o facă deoarece cunoaşterea sa despre mecanismele reale de manifestare ale fenomenelor este foarte redusă; - este caracterizat deci de o iubire parţială, limitată şi neintegrată şi necoordonată cu o cunoaştere şi cu o putere autentică; – se aseamănă astfel cu un copil naiv şi credul care „crede că tot ce zboară se mănâncă” şi care din neatenţie şi lipsă de profunzime nu vede şi nu înţelege adevăratele resorturi de mişcare ale lumii.
1	*Iubire:* Filosianul - Iubitorul - Filoicul - Îndrăgostitul - Devotatul	*Filosianul Autentic/ Integral/ Ideal (Omul Transcendent):* - este mereu încărcat cu iubire, dragoste şi compasiune - faţă de sine şi faţă de toţi semenii săi întru fiinţă; - e devotat şi fidel idealului său de ajutorare maximă a oricărei fiinţe aflate în manifestare; - este vegetarian, pacifist, calm, ascultător, înţelegător, săritor; - evită mereu orice manifestare specifică orgoliului, mâniei, urii, violenţei; - nu este indiferent faţă de suferinţa nimănui, empatizează cu ea şi se implică activ în înlăturarea ei şi a cauzelor ei; - cunoaşte adevăratele resorturi ale fenomenelor religioase, politice, ... şi le foloseşte pe acestea pentru a dobândi puterea necesară implementării acţiunilor sale de ajutorare în bine (real, nu imaginar) a cât mai multor fiinţe.
		- denumirea vine din grecescul filo/ philo/ phileîn – iubire.
0.2	*Gnosticul parţial/incomplet (pseudo-cunoscătorul):* - cunoaşte câte ceva, de obicei foarte limitat, despre un fenomen sau altul al realităţii, dar se minte că această cunoaştere parţială îi este suficientă pentru armonizarea optimă în viaţă; - el este astfel asemănător unui „intelectual de bufet” care a citit şi el câteva cărţi la viaţa lui şi apoi crede că a înţeles tot ceea ce se putea înţelege...; - el este astfel plin de prejudecăţi, dogmatisme şi fanatisme; - de obicei toată cunoaşterea sa se reduce la cunoaşterea superficială a conţinutului uneia sau mai multor „cărţi sacre” specifice domeniului în care activează profesional (şi a tradiţiilor orale care le însoţesc pe acestea); - de multe ori cunoaşterea aceasta limitată şi incompletă este afişată brutal şi fudul, în lipsă grosolană de iubire şi compasiune, şi ignorând orice creştere autentică în simţirea şi trăirea Binelui şi Adevărului, a Libertăţii şi a Dreptăţii; - gnosticul parţial faţă de cel autentic este la fel ca un copil din clasa a întâia raportat la un profesor universitar; - ieşirea din capcana prostiei fudule în care a căzut nu se poate face decât prin înscrierea pe drumul real al creşterii nelimitate în cunoaşterea autentică (cea care depăşeşte limitările culturale local-tradiţionale, însuşite fără prea mare discriminare de către gnosticul parţial).
2	*Cunoaştere:* Gnosticul - Cunoscătorul - Filosoful - Omul de ştiinţă	*Gnosticul Autentic/Integral/Ideal (HoloGnosticul/ Omul Universal):* - cunoaşte şi vrea să cunoască cât mai mult din Cunoaşterea Universală – deschiderea sa spre Cunoaştere este una neîngrădită de limite artificiale, de prejudecăţi, superstiţii, credinţe infantile, de frică sau de lene; - tot mereu studiază ceva nou şi interesant – toată viaţa sa este o continuă şcoală iar educaţia căreia i se supune conştient este una care se desfăşoară pe parcursul întregii sale vieţi; - cunoaşterea sa creşte deci mereu atât din punct de vedere cantitativ (informaţional) cât şi calitativ (cognitiv); - preţuieşte raţiunea, logica, evidenţa, claritatea, coerenţa, integralitatea; - condamnă ignoranţa, infantilismul şi credinţa dogmatică şi acţionează concret pentru înlăturarea lor din sine, din apropiaţii săi şi din societate; - este perpetuu deschis educaţiei, cercetării şi creaţiei continue; - are mintea mereu deschisă noului şi schimbării orientate întru armonizare superioară; - înţelege că Idealul Cunoaşterii „merge mână în mână” cu Idealul Iubirii şi cu cel al Puterii şi de aceea caută să le promoveze simultan prin sine pe toate aceste trei Idealuri Majore ale Omului Universal.
		- denumirea vine din grecescul gnosis – cunoaştere.
0.3	*Cratosianul parţial/incomplet (pseudo-cratosianul):* - iubeşte puterea şi parvenirea la putere fără însă a fi capabil ca după ce o obţine să o poată folosi spre binele său şi al comunităţii din care face parte; - chiar dacă are putere nu îi înţelege mecanismele reale de manifestare şi astfel de multe ori aceasta se întoarce împotriva lui provocâdu-i stres, nelinişte, angoasă, paranoia; - puterea lui/ ei este parţială şi insuficient dezvoltată şi integrată cu celelalte Idealuri ale Omului Universal; - nu este stăpân pe sine, este uşor iritabil şi manipulabil, iute la mânie şi nemărginit în orgoliu, şi astfel de multe ori răzbunător şi răuvoitor; - el este asemenea unui copil care „se joacă cu focul” fără a-i înţelege acestuia adevărata sa putere; - ajunge de obicei într-o poziţie de putere fără a fi însă pregătit pentru responsabilitatea care vine odată cu ea şi astfel nefiind capabil să conducă puterea de care dispune în spiritul Idealurilor - al binelui social şi integral.
3	*Putere:* Cratosianul - Puternicul - Stăpânul - Conducătorul - Independentul - Autonomul	*Cratosianul Autentic/Integral/Ideal (Inperianul):* - caută mereu să-şi crească puterea emoţională, intelectuală, financiară, materială şi socială pe care o are dar această creştere o ghidează mereu doar întru Fericire, Armonie şi Ideal; - îşi stăpâneşte destul de bine emoţiile şi discursul, este un bun orator şi o persoană comunicativă, fermă, hotărâtă, cu o mare încredere în sine şi în capacităţile proprii; - este matur psihic şi destul de bine individualizat ca personalitate; - nu acceptă niciodată să fie slăbit şi înlănţuit, subjugat şi exploatat; - nu lasă pe alţii să judece şi să discearnă în locul său şi pentru el; - este Iubitor şi Cunoscător, impregnat de raţiune şi spirit ştiinţific, înţelegător şi iubitor al Frumosului, capabil sa discearnă singur între Bine şi rău şi să lupte împotriva răului spre a-l alunga din sine şi din societate imediat ce îi sesizează prezenţa; - este un trăitor deplin în spiritul Dreptăţii, al Libertăţii şi al Unităţii autentice.
		- denumirea vine din grecescul cratos - putere.
0.4	*Binefăcătorul parţial/incomplet (pseudo-binefăcătorul):* - este cel care dă cu o mână şi ia cu două; - cel care reduce iubirea la manifestări parţiale şi incomplete ale ei, cel care nu înţelege rolul Cunoaşterii Universale în împlinirea existenţială a unei fiinţe şi astfel promovează ignoranţa sectară (restrângerea cunoaşterii unui individ la parodii de prost gust făcute la adresa cunoaşterii autentice de către diferite comunităţi locale încremenite mental în dezvoltare la nivelul antic al epocii bronzului, sau poate chiar al epocii de piatră); - este o persoană care vrea să facă bine şi să ajute - dar din ignoranţă şi din slăbiciune de multe ori face exact opusul: răul – o persoană care vrea să aducă fericirea dar din inconştienţă şi neatenţie nu aduce după sine decât suferinţa şi nemulţumirea; - este de obicei un solipsist lipsit de dorinţa de a înţelege cu adevărat pe cei care au nevoie de ajutor (din familia sa sau din afara ei), care astfel nu suportă critica constructivă şi nici sugestiile de perfecţionare, care ignoră răul pe care îl face minţindu-se pe sine că face bine fiinţelor dependente de „binefacerile lui”; - el se aseamănă cu părintele „sever” care îşi terorizează copiii şi se auto-minte pe sine că „frica, disciplina şi bătaia le face bine acestora”; - este deci un individ cu uşoare înclinaţii spre bine şi iubire deturnate însă de propria incultură şi ignoranţă, de propria nesinceritate şi de lipsa de dorinţă de fericire autentică întru realizarea armonizării sale reale (fizice, psihice şi sociale).
4	*Bine:* Binefăcătorul - Vindecătorul - Alinătorul - Dăruitorul - Învăţătorul - Îndrumătorul	*Binefăcătorul Autentic/Integral/Ideal (Omul SocioReligios):* - manifestă mereu prin sine bunătatea şi binefacerea, este bun şi săritor, generos şi plin de compasiune şi evită mereu răutatea şi rea-voinţa; - este acela care ştie că nu este nici o binefacere autentică dacă prin ea nu se manifestă deopotrivă Iubirea, Cunoaşterea şi Forţa; - înţelege mecanismele reale ale manifestării şi le ghidează pe acestea în direcţia unei armonizări superioare a lumii şi propriului sine; - prin el se manifestă deci mereu vindecarea şi alinarea, dăruirea şi învăţarea, îndrumarea şi împlinirea întru armonie - de o manieră reală imediată şi nu de o manieră verbală şi fictivă; - este o fiinţă care face bine deosebirea dintre vorbe şi fapte, dintre bine şi rău, dintre fericire şi suferinţă, dintre el şi un altul – astfel în el maturitatea şi individualizarea psihică îşi regăsesc deplină manifestare de Fiinţă; - se aseamănă mamei care îşi iubeşte, îşi protejează şi îşi creşte copilul în maximă armonie şi tatălui care îl pregăteşte cu răbdare şi perseverentă pe acesta pentru întâlnirea cu viaţa reală, cu lumea care aşteaptă nerăbdătoare faptele sale de perfecţionare şi binefacere întru Ideal.
0.5	*Aletheicul parţial/incomplet (pseudo-aletheicul – credinciosul):* - este un individ care minte şi care se auto-minte, care înşeală şi care se auto-înşeală, care nu este dispus să caute Adevărul cu efort şi perseverenţă - preferând să preia automat din societate prin copiere lipsită de discernământ „adevăruri” specifice unor basme şi mituri tradiţionale religioase, politice şi de altă natură; - este o fiinţă superficială, lipsită de profunzime, care pluteşte într-un ocean al aparenţelor, al prejudecăţilor, al dogmatismelor şi miturilor - incapabilă să facă distincţia între adevăr şi minciună, între bine şi rău, între propriul discernământ şi discernământul altuia; - este o fiinţă naivă şi infantilă care crede în tot felul de basme religioase sau de altă natură, incapabilă sa facă diferenţa dintre vorbe şi fapte, dintre personaje imaginare şi fiinţe reale; - dorinţa sa de adevăr este doar o dorinţă de conformare şi turmizare, de încremenire şi îndobitocire mentală în dogme şi mituri de care se teme să se apropie cu scepticism şi raţionalitate, cu atenţie şi spirit critic de observaţie; - adevărurile pe care el le deţine sunt „adevăruri” ale copiilor de grădiniţă, total paralele cu realităţile profunde ale vieţii şi existenţei; - el trebuie să treacă printr-un proces amplu de maturizate şi individualizare psihică, de dezvoltare întru Ideal, de asumare nelimitată a Cunoaşterii, Iubirii şi Puteri adevărate, de manifestare deplină prin el a Libertăţii şi Perfecţionării autentice.
5	*Adevăr:* Aletheicul - Aletheianul - Sincerul - Cercetătorul	*Aletheicul Autentic/Integral/Ideal (Infinomianul/ Meta Perceptivul):* - este sincer în căutările sale, caută adevărul cu sinceritate şi nu ezită să treacă peste prejudecăţi, fanatisme şi credinţe dogmatice dacă acestea stau în calea găsirii adevărului; - este un om de ştiinţă, raţional, reflexiv, sceptic, atent, prevăzător; - denunţă minciuna şi impostura (religioasă, politică, etc.) oriunde o întâlneşte; - evită autoînşelarea şi nesinceritatea faţă de sine însuşi; - el este un om de ştiinţă care munceşte cu perseverenţă pentru a face noi descoperiri şi se luptă cu maximă îndârjire pentru a depăşii toate dificultăţile care stau în calea dezvoltării şi implementării (întru adevăr şi armonie), în cadrul societăţii umane, a proiectelor şi descoperirilor sale; - ştie că Binele, Adevărul şi Frumosul sunt intim legate în existenţă şi de aceea paşii săi îl poartă mereu doar pe Calea Idealurilor.
		- denumirea vine din grecescul aletheia - adevăr.
0.6	*Artistul parţial/incomplet (pseudo-artistul):* - este mai mult un copist decât un artist; - astfel de cele mai multe ori el/ea doar reproduce fără prea multă reflecţie, tipare artistice învechite, de mult expirate, ignorând astfel calitatea primară a artistului - aceea de perpetuu creator al noului manifestat întru armonie adaptativă; - el este astfel doar un xerox stricat care tot copiază la nesfârşit tipare de mult expirate, pătate, degradate, intrate în putreziciune artistică; - apoi, de multe ori el este creator al unei arte distructive, degenerate, incapabile să promoveze şi să incite spre transformare reală întru Bine şi Adevăr, întru Ideal şi Întreg; - „frumosul” promovat de el este astfel unul ciuntit, incomplet, nedeschis în mod autentic Iubirii şi Cunoaşterii, Libertăţii şi Dreptăţii; - prin actele sale el compromite Binele şi Adevărul creând doar opere degenerante ale naturii umane, care trezesc în cel care le contemplă frica, teroarea, slăbiciunea, ignoranţa...; - arta sa este o artă a inculturii şi degradării umane, a lipsei de verticalitate şi de coerenţă, a neclarităţii şi minciunii, a imposturii şi înşelării; - lăsându-se cu inconştienţă infantilă absorbit şi măcinat de „angoase creatoare”, el nu reuşeşte să vadă că îşi provoacă suferinţă tocmai prin actul de creare a „operelor” degenerate şi degradante pe care le susţine spre viaţă în percepţie – actul său „creator” nu este astfel decât un act stupid de masochism „artistic”; - el este astfel doar un purcel care se tăvăleşte în noroi şi în propriile fecale minţindu-se că prin această tăvăleală porcină devine automat un „mare artist”; - el este un om care încă nu a reuşit să înţeleagă că nu există Frumos în afara Idealului.
6	*Frumos:* Artistul	*Artistul Autentic/Integral/Ideal (Fratele Creator/ Construzinul):* - iubeşte frumosul şi frumuseţea întru Ideal - o cultivă, o manifestă şi o crează mereu pe aceasta cu uşurinţa aceluia regăsit deplin în Unitate de Întreg şi de Fiinţă; - el caută astfel să fie mereu plăcut şi frumos în vorbă, faptă şi în cugetare; - evită brutalitatea şi bădărănia, urâciunea şi lipsa de graţie dar nu ezită să se mişte cu fermitate şi verticalitate creatoare în faţa răului şi a elementelor perturbatoare ale armoniei sistemului; - evită banalitatea, lipsa de originalitate şi conformismul turmizant; - este deschis noului şi adaptării, crează mereu pentru a ajuta la armonizarea superioară a Întregului; - creaţia sa trezeşte pacea şi bucuria, liniştea şi împlinirea, conştiinţa şi transformarea; - mesajul sau este clar, evident, logic, explicit sau implicit dar lipsit de nuanţe ambigue şi confuze şi niciodată dispus spre a face compromisuri de la trăirea autentică întru fiecare din cele 10 Idealuri ale Omului Universal; - el este fiinţa care înţelege şi simte profund în sine că nu poate exista Frumuseţe fără de Bine şi fără de Adevăr; - el este astfel asemenea florii răsărite primăvara, asemenea fructelor coapte toamna – un semn divin al plenitudinii şi bunăstării, al împlinirii şi fericirii.
0.7	*Pseudo-libericul – „sclavul împăcat”:* - se complace într-o pseudo-libertate, într-o stare de sclav „împăcat”, de servitor resemnat, de copil psihic care acceptă ca alţii să-i controleze şi să-i limiteze (uneori drastic) libertăţile sale de mişcare, exprimare, manifestare; - libertatea pe care el o acceptă este libertatea celui care este cuprins de frică, care cedează şantajului (fizic, emoţional, intelectual) - celui care face grave compromisuri morale cu propria conştiinţă; - libertatea sa este „libertatea” de a servi, de a asculta şi de a se conforma ca o clonă, ca un robot, ca un animal de tras în jug, poruncilor date de stăpânii săi; - el nu înţelege că libertatea nu este un dar – ci un premiu care se câştigă prin luptă şi cu efort susţinut realizat în direcţia înălţării de sine, a eliberării de prejudecăţi, tradiţionalisme degradante, fanatisme şi automatisme mentale greşite; - el este asemenea unei oi sau a unei vaci care se crede liberă în turma din care face parte şi care refuză să vadă tristul adevăr – acela ca trăieşte doar pentru ca păstorii săi să o poată sacrifica după plac pentru a-şi satisface propriile interese de animale-umane de pradă. *Pseudo-libericul – „libertinul deşănţat”:* - merge în sens invers şi cade din conformism şi servitute în exhibiţionism şi libertinism, pierzând din vedere limitele bunei cuviinţe şi ale vieţii trăite în armonie; - este un om care nu înţelege că libertatea sa se termină acolo unde încalcă libertatea celor care se manifestă în jurul său întru armonie de fiinţă; care nu înţelege că libertinismul nu este libertate, ci doar degradare gratuită de la condiţia de om la aceea de „clovn” şi „maimuţă”.
7	*Libertate:* Libericul - Libertarianul - Liberatorul - Liberianul	*Libericul Autentic/Integral/Ideal (Omul Liber/ Lisanianul):* - nu se închină nimănui şi nu cere închinare de la nimeni; - îşi preţuieşte nespus propria libertate – şi şi-o trăieşte şi şi-o apără cu putere ori de câte ori îi este ameninţată; - este liber în gândire şi conştiinţă şi nu recunoaşte nici o autoritate mai presus de propria conştiinţă şi de propriul discernământ; - nu este niciodată doar un om într-o mulţime, care să aştepte să-i spună alţii cum să se comporte şi ce să facă – el este un om liber chemat spre împlinire prin individualizare şi maturizare psihică deplină; - el este asemenea păsării aflate în zbor, care se duce nestingherită încotro o poartă aripile sale larg deschise spre a cuprinde sub ele infinitul şi eternitatea, spre a îmbrăţişa pe deplin Întregul şi manifestarea autentică întru Ideal; - este fiinţa care înţelege în profunzime faptul că nu este libertate fără de Unitate şi fără de Dreptate, care îşi înţelege condiţia de fiinţă aflată în comuniune deplină cu toate celelalte fiinţe, chemată fiind să trăiască împreună cu ele miracolul infinit al vieţii.
0.8	*Justenianul parţial/incomplet (pseudo-justenianul - nedreptul):* - crede că poate face răul fără ca să suporte consecinţele (mai devreme sau mai târziu); - are impresia că este suficient să creadă în Dreptate sau să se roage pentru ea unor fiinţe imaginare pentru ca aceasta să se facă (într-un fel aşa „de la sine”, „din senin”) – din păcate pentru el va învăţa prin suferinţă că Dreptatea este o stare dinamică care cheamă la vigilenţă maximă şi la acţiune fermă de combatere faptică imediată a tuturor elementelor perturbatoare ale armonie unui sistem; - vrea dreptate, dar numai pentru gaşca (religioasă, etnică, politică...) din care el face parte încercând să profite de semenii săi mai slabi şi să-i lipsească de drepturile ce li se cuvin; - el este astfel precum membrul unei haite de lupi care caută dreptatea doar în interiorul haitei sale, în schimb în jur aducând doar nenorocire şi suferinţă; - el este astfel o fiinţă vicleană şi înşelătoare care seduce pentru a exploata, care şantajează pentru a fura, care ameninţă pentru a tâlhării; - şi culmea este că în sinea lui se minte că este o fiinţă dreaptă – „că doar dreptatea este a celor puternici” – şi astfel este condamnat doar agoniei şi vieţii trăite în nimicnicie de fiinţă.
8	*Dreptate:* Justenianul - Justicul - Justiţiarul - Judecătorul	*Justenianul Autentic/Integral/Ideal (Integrianul):* - are capacitatea de discriminare şi spiritul critic constructiv foarte bine dezvoltate, deosebeşte foarte clar între bine şi rău, între plăcere şi durere, între fericire şi suferinţă; - apără cu înfocare dreptatea şi o promovează cu putere ori de câte ori este nevoie atât pentru sine cât şi pentru cei din jur (pentru cei aflaţi în exploatare, în suferinţă, în neajunsuri...); - luptă pentru respectarea drepturilor omului peste tot în lume; - este drept, corect, profund, ferm şi hotărât; - nu ezită să se opună răului (din sine şi din afara sa) şi să-l înlăture din manifestare (prin transformare sau distrugere) imediat ce îi constată existenţa în lume; - el este asemenea santinelei care stă mereu trează pentru a percepe din timp şi cel mai mic semn de dizarmonie din sistem şi asemenea paznicului care acţionează ferm pentru a înlătura această dizarmonie imediat ce ea se manifestă; - este omul care ştie că nu există Dreptate fără Libertate şi fără Unitate - care simte în cel mai ascuns ungher al inimii sale trăirea autentică întru Ideal.
0.9	*Unitaristul parţial/incomplet (pseudo-unitarianul):* - este o fiinţă tribală, încrustată într-o viziune limitată a unităţii, incapabilă sau nedoritoare de a depăşi tradiţiile închistate care îl leagă în manifestare; - deşi caută unitatea în sânul grupului din care face parte crează dezbinarea în sânul altor grupuri pentru a le slăbi şi exploata astfel apoi slăbiciunea pe care le-a indus-o în mod meschin; - este o fiinţă care se crede om când în fapt nu e cu mult mai evoluată decât membrul oricărei specii de animale care vânează în haită (ca un peşte pirania, sau ca un lup, o hienă, etc.) - fraternitatea sa este una limitată şi îngustă, incapabilă de dreptate autentică şi de libertate întru Ideal;
9	*Unitate:* Unitaristul - Unitarianul - Unirenianul	*Unitaristul Autentic/Integral/Ideal (Fraterianul):* - are un comportament integrator şi conciliator al contrariilor, este un creator de punţi de legătură şi reconciliere, un vestitor şi un creator al păcii şi al paradisului; - are abilităţi de mediator, conciliator, pacificator; - iubeşte unitatea şi pacea şi evită dezbinarea, conflictul, războiul; - trăieşte în fraternitate universală şi o promovează pe aceasta peste tot în lume; – se comportă cu toţi oamenii (indiferent de sex, vârstă, rasă, culoarea pielii, etnie, naţionalitate, limbă vorbită , etc.) ca şi cum i-ar fi fraţi şi surori de sânge; - este făcătorul de pace şi terminatorul de război, este creatorul de unitate şi trăitorul de comuniune întru vieţuire infinită de Fiinţă.
0.10	*Perfecţionistul parţial/incomplet (pseudo-perfecţionistul):* - este cel care vrea a se schimba, dar numai pentru a se conforma unor norme sociale tradiţionale, de multe ori profund greşite şi adânc creatoare de suferinţă; - odată acceptat în societate se termină şi „perfecţionarea” sa – care se vede treabă că era mai mult un instinct de integrare în turmă decât o dorinţă transcendentă intimă de auto-depăşire, de desăvârşire deplină întru Ideal; - se minte că vrea să se perfecţioneze dar nu caută să facă nimic concret în această direcţie; - este fiinţa care simte vag că vrea să se dezvolte, dar totuşi nu vrea să crească cu adevărat în Iubire, Cunoaştere şi Forţă; în Bine, Adevăr şi Frumos; în Libertate, Dreptate şi Unitate autentică.
10	*Perfecţionare:* Perfecţionistul	*Perfecţionistul Autentic/Integral/Ideal (Idealistul/ Infinetianul):* - viaţa sa este în continuă perfecţionare, dezvoltare şi evoluţie; - păşeşte hotărât, prin fapte concrete, pe calea maturizării şi individualizării psihice, pe calea transformării şi creaţiei întru Ideal; - evită degradarea, stagnarea, involuţia şi nimicnicia; - trăieşte sub stindardul Infinitului şi al Eternităţii, aspiră la Nemurire şi Paradis (fâcând mereu faşi concreţi spre acestea) şi trăieşte în conformitate deplină cu toate cele 10 Idealuri ale Omului Universal.

11. Prin urmare: oricare dintre tipologiile enumerate mai sus sunt cu adevărat împlinite (corespunzătoare la maxim Idealului în funcţie de care se definesc) doar atunci când se ating toate simultan – doar când manifestăm cu adevărat prin noi pe fiecare din cele 10 Idealuri.

12. Nu putem Iubii cu adevărat fără Cunoaştere şi fără Forţă. Nu putem fi Buni fără Adevăr şi în lipsa Frumosului. Nu putem fi cu adevărat Liberi, fără a trăi în Dreptate şi în Unitate. Şi nu ne putem Perfecţiona cu adevărat fără să trăim pe deplin în lumina tuturor celor 10 Idealuri ale Omului Universal.

13. La nivelul actualizării maxime a potenţialului fiecărei Tipologii se obţine un om care are în sine manifestate cu putere toate cele 10 Idealuri.

Tipologiile parţiale enumerate mai sus arată doar orientarea predominantă (uneori greşit ghidată şi canalizată, datorită lipsei de coordonare cu trăirea plenară şi în celelalte Idealuri) existentă în om la începutul trăirii vieţii sale întru Ideal şi Întreg.

14. Pe măsură ce înaintăm însă pe Calea Idealului oricare din cele 10 Tipologii Autentice încep să ne reprezinte ca identitate, de o manieră din ce în ce mai intimă.

15. Omul TransReligios este astfel (sau tinde cu putere să fie) în acelaşi timp: Filosian (iubitor), Gnostic (cunoscător), Cratosian (puternic), Binefăcător (bun), Aletheic (iubitor al adevărului), Artist (frumos), Liberic (liber), Justenian (drept), Unitarist (unitar) şi Perfecţionist (mereu perfectibil).

Prin el se manifestă mereu cu putere toate Idealurile Omului Universal.

16.

Omul TransReligios este în acelaşi timp:		manifestând prin sine deopotrivă:
1	Filosian - Transcendent	*Iubirea*
2	Gnostic - HoloGnostic	*Cunoaşterea*
3	Cratosian - Inperian	*Puterea*
4	Binefăcător - SocioReligios	*Binele*
5	Aletheic - MetaPerceptiv	*Adevărul*
6	Artist - Construzin	*Frumosul*
7	Liberic - Lisanian	*Libertatea*
8	Justenian - Integrian	*Dreptatea*
9	Unitarist - Fraterian	*Unitatea*
10	Perfecţionist - Idealist	*Perfecţionarea*

17. De aceea personalitatea lui este aceea a unui Om Idealist, a unui Om Integral - deschis Perfecţionării şi Desăvârşirii continue, deschis nelimitat Iubirii, Cunoaşterii şi Forţei, Binelui, Adevărului şi Frumosului, Libertăţii, Dreptăţii şi Unităţii!

18. Este evident că la începutul păşirii pe Calea TransReligioasă poate ne potrivim mai mult doar cu una din cele 10 tipologii de personalitate idealistă – pornind însă de la aceasta, manifestând-o şi dezvoltând-o cu putere dinspre aspectele ei parţiale spre cele ideale/integrale vom vedea cum, cu timpul, vom manifesta prin noi toate celelalte trăsături ale personalităţii integral idealiste.

19. Astfel omul care iubeşte, vrea să ajute - ca să ajute trebuie să cunoască, să înţeleagă cum poate să ajute, iar odată înţelegerea căpătată (pe un anumit domeniu al vieţii) e nevoie de puterea de a pune în practică înţelegerea şi a manifesta faptic ajutorul dorit prin iubire sinceră şi devotată.

20. De asemenea pentru ca să cunoască cu adevărat domeniul în care vrea să îşi manifeste ajutorul el trebuie să înţeleagă Binele, să poată face distincţii clare între bine şi rău, între Adevăr şi minciună, între frumos şi urât. Fără aceste distincţii nu poate creşte nici în cunoaştere, nici în putere şi nici în iubire.

21. În demersul său de iubire, el constată apoi că pentru a putea ajuta trebuie să fie liber, să cunoască libertatea şi să se bucure de ea (să nu trăiască de exemplu în sisteme totalitare care îi interzic să ajute anumite categorii sociale sau minorităţi (etnice, sexuale, rasiale, etc.) şi care uneori chiar îi comandă să le persecute).

22. Şi cum se va putea el bucura de libertate dacă în sistemul social din care face parte domneşte nedreptatea, dacă în sistem domneşte dezbinarea?

Dacă omul nu cunoaşte libertatea, dreptatea şi unitatea, nici iubirea sa nu se poate exprima plenar prin sine!

23. Şi ce iubire ar fi aceea care nu vrea să crească mereu, să îmbrăţişeze mereu mai multe şi mai multe fiinţe? - Ce iubire este aceea care nu priveşte spre infinit?

24. Iată deci că cel care vrea să iubească cu adevărat trebuie să dezvolte în sine toate celelalte nouă Idealuri ale Omului Universal.

Şi la fel este cu oricare dintre idealuri - nici unul nu se poate manifesta plenar fără sprijinul celorlalte nouă...

25. E drept că sunt unii filosieni naivi (de obicei prinşi în capcanele vreunei credinţe dogmatice) care cred că pot iubii fără să cunoască, fără să aibă putere, fără să aibă dicernământ între bine şi rău, fără să cunoască adevărul, fără să simtă frumosul autentic, fără să fie liberi (fără să aibă libertate de creaţie, de opinie, de conştiinţă), fără să apere dreptatea şi unitatea, fără să caute perfecţiunea în orice domeniu al vieţii...

26. Filosienii autentici nu încearcă însă imposibilităţile de mai sus pentru că nu vor să sufere. De aceea ei manifestă simultan prin ei, alături de Iubire, toate celelalte 9 Idealuri Majore ale Umanităţii şi Fiinţei...

27. E drept că sunt unii gnostici naivi care ignoră iubirea şi puterea, crezând că pot ajunge la cunoaşterea autentică fără acestea, care ignoră binele (făcând răul) şi adevărul (spunând că adevărul este doar ceea ce cred ei că le convine să fie), frumosul (promovând din interese viciul), care urzesc înlănţuirea celorlalţi semeni ai lor, şi nedreptăţirea lor, şi dezbinarea lor – dar o cunoaştere care îi îndeamnă le aceste rele nu este decât o cunoaştere bolnavă, morbidă care nu îi duce decât la suferinţă şi la angoasă.

28. Sunt la fel din păcate unii cratosieni care nu înţeleg că puterea fără iubire nu înseamnă decât singurătate şi angoasă, că puterea fără cunoaştere nu înseamnă decât orbire existenţială şi răcnire în întuneric.

Cratosienii autentici ştiu însă că puterea fără iubire nu este o putere care merită să o ai, că puterea fără cunoaştere nu este decât o putere distructivă, care orbecăieşte în întuneric, fără să înţeleagă resorturile profunde ale vieţii trăite în armonie şi împlinire de sine.

29. Omul care insistă doar pe unul din cele 10 Idealuri are deci o personalitate idealistă fragmentată, incompletă, disipată, neputincioasă.

Fiecare frate transreligios trebuie deci să se folosească de portalul personalităţii sale idealiste dominante actuale (fie că este mai apropiat de tipologia de filosian, sau de gnostic, sau de cratosian, sau de artist, etc.), pentru a canaliza prin el toate celelalte nouă Idealuri - şi astfel în timp a se apropia de Idealul unei Personalităţi Idealist Integrale.

30. Fiecare din aceste 10 Tipuri de Personalitate Idealistă (TPI) pot fi Portaluri ale Trăirii TransReligioase dacă sunt manifestate în mod autentic şi complet, unitar şi integral.

Astfel pornind de la Portalul unei TPI se ajunge, prin demersul specific evoluţiei spirituale transreligioase, să se reflecte prin noi Omul Idealist Complet, omul transcent, omul autentic transreligios.

31. Portalul TPI specific nouă la un moment dat este doar un instrument. El trebuie folosit pentru a ajunge la ceea ce este dincolo de el: Personalitatea Integrală şi Integralistă, specifică trăirii autentice şi complete în Ideal de Fiinţă.

Sursele Majore ale Fericirii/ Armoniei

2009-09-12T06:49:00.001-07:00

1. Deoarece fiinţa umană este o fiinţă complexă fericirea şi armonia ei este rezultatul unor acţiuni armonizatoare specifice de o natură destul de complexă(a se vedea în acest sens cartea „Etica Armoniei”, cap. „Etica Armoniei”).

2. Prin urmare respectarea ad-literam (oarbă, nediscriminativă) a oricărui set de instrucţiuni morale sau etice nu este capabilă să genereze fericirea şi armonia celui care le caută pe acestea.

3. De aceea Sursele (Izvoarele/ Originile/ Cauzele Prime ... ) Armoniei pe care le vom enumera în continuare trebuie înţelese şi aplicate în practică cu maxim discernământ şi atenţie – fiecare situaţie decizională particulară necesitând răspunsuri individuale specifice adecvate ei!

***

4. Aşadar pentru orientarea generală morală şi etică a acţiunii individuale şi sociale armonioase Omul Liber caută să respecte şi să promoveze cu putere manifestarea prin sine a următoarelor 4 Surse Majore (evidente) ale Armoniei/Fericirii:

4.1- sinceritatea şi corectitudinea (promovarea adevărului şi denunţarea minciunii şi a imposturii) – non-înşelarea!

Permiterea manifestării în noi şi/sau în societate a minciunii, imposturii, înşelăciunii (sub orice formă s-ar manifesta ele: religioasă, politică, psihologică, economică, etc.) nu duce decât la distrugerea armoniei interne şi sociale prin împiedecarea noastră şi a instanţelor sociale de a acţiona în cunoştinţă de cauză (în urma cunoaşterii realităţii de fapt).

***

4.2- cinstea şi dăruirea – non-furtul.

Averea (proprietatea) unui individ se formează prin muncă şi prin dăruire - făcută de natură, de societate, de familie, de ceilalţi membrii ai societăţii!

Cel care a primit în DAR este dator să dea în DAR pentru a se putea realiza Armonia Socială a Dăruirii (ciclul etern al dăruirii sociale continue).

Indivizii sunt datori să respecte şi să protejeze rodul muncii şi darurile primite de alţii (să nu le fure) dar sunt datori şi ca din ceea ce obţin prin muncă sau primesc ca dar să dăruiască la rândul lor!

***

4.3- pacea şi împăcarea (pacificarea) – non-violenţa.

4.3.1 Pacea este idealul de dorit şi de urmărit cu tenacitate spre a fi făcut posibil pe o scară cât mai largă şi de o manieră cât mai profundă.

Omul Liber este dator faţă de sine să promoveze pacea şi armonia în interiorul său (în mintea, în emoţiile şi în trupul său); faţă de societate e dator să promoveze mereu pacea şi armonia în comunităţile umane în care se manifestă; iar faţă de Natură/Întreg el e dator să promoveze pacea şi armonia universală (a întregii vieţii şi a întregii existenţe)!

4.3.2 Rezolvarea conflictelor sociale se va face evident pe cât posibil prin mijloace non-violente: prin comunicare deschisă, prin înţelegere profundă, prin negociere abilă, prin mediere, prin nesupunere civică, prin proteste nonviolente ...

Recursul la violenţă trebuie să se facă doar în cazuri extreme şi doar atunci când toate celelalte mijloace de împăcare au eşuat.

Violenţa e deci legitim a fi folosită doar atât cât e necesar pentru rezolvarea cât mai grabnică a unui conflict care nu a putut fi soluţionat prin nici o altă metodă.

4.3.3 Odată folosită ea trebuie manifestată doar în proporţia minimă necesară (doar la nivelul minim strict necesar) pentru a împiedeca activitatea violentă antisocială a acelor elemente cu porniri nearmonioase.

Indiferent de circumstanţe trebuie să fie însă exclusă (pe cât e maxim posibil) practicarea torturii, a violenţei excesive (animalice, scăpate de sub control), sau aplicarea unor lovituri cu potenţial de rănire majoră, sau cu potenţial de ucidere.

4.3.4 Non-violenţa aceasta ideală nu înseamnă deci că Omul Liber trebuie să rabde (să accepte) aplicarea violenţei asupra sa din partea unor agresori oarecare (indiferent de natura şi de pretenţiile lor), ba chiar dimpotrivă – el trebuie să caute să evite pe cât este posibil violentarea sa, dar când acest lucru nu este posibil Omul Liber trebuie să se apere imediat şi să ia cu precauţie şi curaj toate măsurile (directe sau indirecte) necesare pentru încetarea agresiunii şi imobilizarea agresorului, spre a fi astfel adus în faţa organelor sociale abilitate cu implementarea legii în societate, respectiv cu judecarea şi pedepsirea fărădelegilor.

***

4.3.5 Violenţei (ameninţărilor verbale, şantajelor, violenţei fizice, etc.) promovate de tot felul de elemente antisociale trebuie să i se răspundă prompt prin mijloace non-violente de convingere a agresorului de a renunţa la violenţă - dar dacă acestea nu dau rezultate atunci recursul la violenţă pentru prinderea şi izolarea socială a elementelor violente este evident autorizată.

Omul Liber este un om al Păcii şi Non-violenţei, dar nu se sfieşte să apeleze la război şi la violenţă atunci când armonia şi libertăţile sale îi sunt puse în pericol de tot felul de elemente umane cu porniri de animale de pradă (tiranice, totalitare, tâlhăreşti, înşelătoare).

4.3.6 Non-violenţa (mai precis minimul de violenţă) este deci idealul de urmărit atât la nivel individual şi familial cât şi social.

Dar nimeni nu trebuie să se amăgească cu vorbe frumoase: violenţei elementelor antisociale, dacă nu i se răspunde prompt în prima fază cu măsuri ferme nonviolente, iar apoi (dacă prima strategie nu funcţionează, atunci) chiar cu violenţă fizică (necesară imobilizării şi izolării lor sociale - în scopul împiedicării distrugerilor pe care le proferează şi a transformării lor întru armonie cu timpul) atunci nu se ajunge decât la distrugere şi mai mare a armoniei sociale, la şantaj, la comportament mafiot şi la tiranie – adică cu alte cuvinte la viaţă nefericită.

***

4.4- compasiunea şi vindecarea (respectarea şi promovarea vieţii) – non-uciderea - este idealul spre care ţinteşte mereu Omul Liber, pentru că pentru el viaţa este sacră.

4.4.1 Omul Armonios luptă deci să o protejeze pe acesta ca o condiţie fundamental bazală pentru existenţa unei societăţi armonioase – pentru ca ceva să fie armonios el trebuie mai întâi să fie şi să lupte să continue să fie!

Non-uciderea este deci un garant al fiinţării în armonie!

În această direcţie de promovare şi protejare a vieţii, omul nu trebuie să se reducă doar la protejarea vieţii umane, ci evident el trebuie să includă în acţiunile sale şi protejarea şi apărarea vieţii animale (de exemplu prin refuzul de a ucide şi mânca carne de animal) şi naturale (prin grija faţă de mediu).

4.4.2 Non-uciderea este garanţia vieţii.

Omul Liber preţuieşte această garanţie şi o apără mereu de profanare!

Războaiele şi luptele care pot duce la uciderea vieţii trebuie deci evitate cu maximă hotărâre şi fermitate – ele trebuie să fie întotdeauna doar ultima resursă la care se poate apela doar pentru protejarea vieţii şi libertăţii proprii respectiv a armoniei sociale împotriva acţiunii unor elemente antisociale nearmonioase pornite împotriva lor.

4.4.3 Chiar şi ca ultimă resursă ea trebuie aplicată cu grijă maximă pentru a limita cât mai mult numărul victimelor combatante, respectiv colaterale/ necombatante (acesta trebuind să tindă spre zero ca ideal) şi doar după ce toate celelalte metode posibile de apărare şi protejare a vieţii întru ideal au dat greş în faţa agresorului care le ameninţă.

Acest agresor trebuie să înţelegem că nu este decât o fiinţă rătăcită în suferinţă şi amărăciune, cuprinsă de o ură şi de o nebunie temporară.

De aceea el trebuie prompt imobilizat şi împiedicat a mai produce distrugere în societate iar apoi ajutat frăţeşte cu iubire şi înţelepciune spre a putea alunga din sine răul de care s-a lăsat cuprins.

***

5. Aşadar Legămintele pe care Omul Idealist şi le ia faţă de sine însuşi şi faţă de societate (ca şi garant ale armoniei şi fericirii sale) sunt următoarele:

5.1- „Nu voi înşela şi nu voi minţii, voi fi mereu sincer, corect şi voi promova adevărul şi doar adevărul!

5.2- Nu voi fura, voi fi cinstit, muncitor şi darnic – Întregul va găsi mereu în mine un canal perpetuu al distribuirii bunăstării!

5.3- Nu voi fi violent şi voi promova mereu pacea şi împăcarea!

5.4- Nu voi ucide, căci Viaţa o respect mereu în sfinţenia ei supremă – voi fi deci plin de compasiune şi voi căuta să o vindec oriunde o găsesc rănită şi suferindă!

5.5- Toate aceste Legăminte le voi ţine cu sfinţenie, căci ştiu că doar astfel în tine Întregule şi lângă voi Fiinţelor mă voi regăsii mereu în Armonie şi beatitudine existenţială deplină!”

Etica Armoniei

2009-09-12T06:40:00.001-07:00

1. Fiind un idealist Omul Radiant (care manifestă prin sine Strălucirea Razelor Cunoaşterii Universale) este şi un om profund etic: acţiunile sale sunt doar acelea care îi permit să-şi întărească armonia proprie şi armonia sistemelor sociale şi naturale din care face parte.

2. Din acest punct de vedere el este student şi profesor la “Şcoala Armonizării Sinelui şi a Societăţii” şi astfel recunoaşte valorile comune specifice comandamentelor etice ale diferitelor religii umaniste – valori care de altfel sunt recunoscute în prezent şi de instituţiile de drept ale statelor social-democratice şi liberale.

3. Dar el nu se opreşte aici – pentru el există şapte mari modalităţi greşite de raţionament (ragrese – ra_ţionamente gre_şite) care stau la baza încălcării diferitelor comandamente etice umane şi care din acest motiv trebuie să fie eliminate din psihicul său.

4. Acestea sunt cele specifice:

4.1- orgoliului (mândriei, vanităţii, îngâmfării, răcelii, indiferenţei);

4.2- mâniei (iritabilităţii, violenţei, nervozităţii);

4.3- fricii (de cunoaştere, de schimbare, de a ieşi din „turmă” etc.);

4.4- lăcomiei (tendinţei de a face mai mult sau mai puţin decât e necesar şi suficient pentru obţinerea şi păstrarea armoniei proprii);

4.5- desfrâului (lipsei de sinceritate, atitudinilor individualiste, izolaţioniste, indiferenţei faţă de bunul mers al sistemului propriei fiinţe şi a celor din care face parte, etc.).

4.6- lenei (de a acţiona în direcţia armonizării sale şi a celorlalte fiinţe);

4.7- şi tristeţii (depresiei, disperării, melancoliei, etc.).

5. Psihicul său va căuta să fie pe cât posibil liber de manifestările pomenite mai sus şi astfel să poarte în sine doar manifestări adecvate Armoniei, cum sunt cele specifice:

5.1- iubirii şi bunăvoinţei;

5.2- calmului şi relaxării;

5.3- curajului şi prevederii;

5.4- cumpătării şi dărniciei;

5.5- sincerităţii şi detaşării

5.6- acţiunilor îndreptate spre armonie (hărniciei) şi idealismului;

5.7- trăirii /vieţuirii/ fiinţării în Prezent. ...

***

6. Pentru o prezentare detaliată a preceptelor Eticii Armoniei a se vedea cartea „Etica Armoniei”.

Razele Cunoaşterii Universale

2009-09-12T06:35:00.001-07:00

1. Deoarece Omul Meta-Perceptiv îşi propune ca direcţie de parcurs Cunoaşterea sub orice formă a ei, este evident faptul că sfera lui de cuprindere a conştiinţei nu se poate opri la experimentarea doar a unor viziuni limitate şi unilaterale ale Realităţii.

2. De aceea el nu este un „credincios” (cineva care crede ceva şi se mulţumeşte cu ceea ce crede despre diferite aspecte ale realităţii, fără a verifica dacă ceea ce crede el are sau nu vreo corespondenţă - de vreun fel sau altul - cu Ceea Ce Este), ci un Cercetător înfocat şi neobosit al Existenţei în sensul cel mai intim al cuvântului.

***

3. De aceea el nu se poate opri doar asupra studiului religiilor şi/sau a curentelor şi mişcărilor oculte şi ezoterice, mai ales datorită faptului că acestea sunt fenomene complexe care au încorporate în ele manifestări filozofice, psihologice, economice, politice, artistice, tehnico-ştiinţifice, etc.

4. Cercetătorul Trans-religios este prin urmare deopotrivă un cercetător Trans-cultural şi unul Trans-disciplinar.

5. El vede legăturile dintre diferitele discipline sociale sau tehnico-ştiinţifice şi de aceea le studiază pe acestea legate unele de altele pentru a le putea înţelege mai bine pe fiecare dintre ele.

6. Cercetarea Trans-Religioasă este deci în esenţa ei o cercetare trans-culturală şi trans-disciplinară şi putem discerne în cadrul ei şapte mari direcţii de cercetare, 7 Raze (Petale ale Florii Cunoaşterii/ Spiţe ale Roţii Înţelepciunii/ Emanaţii ale Sferei Cunoaşterii Universale; etc.): Arta, Politica, Ştiinţa şi Tehnica, Economia, Filosofia, Psihologia, Religia şi Ezoterismul.

7. Studiul Religiei şi Ezoterismului este studiul diferitelor manifestări religioase şi ezoterice, oculte, pe care le-a cunoscut sau le va cunoaşte umanitatea în diferite secţiuni ale Spaţiului şi Timpului.

8. Studiul Psihologiei şi a diferitelor terapii psihologice menite a ajuta fiinţa umană să-şi cunoască mai bine şi astfel să-şi armonizeze diferitele sale manifestări psihice nu poate fi nici el unilateral şi îngust.

9. Direcţia spre care trebuie să ne îndreptăm este o psihologie unificată a fiinţei (spre constituirea cu adevărat a unei Ştiinţe a cunoaşterii Psihicului).

10. La fel studiul Filosofiei presupune studiul diferitelor sisteme filozofice propuse de gânditori din diferite timpuri sau areale geografice sau culturale.

11. Economia se cercetează de asemenea sub toate manifestările ei recunoscute în timp şi spaţiu cu scopul de a identifica modele economice cât mai viabile şi mai capabile să asigure armonizarea economică a tuturor fiinţelor umane.

12. Cercetarea ştiinţifico-tehnică pe diferitele ei sub-raze (fizică, mecanică, optică, robotică, informatică, matematică, chimie, biologie, medicină, etc.) nu poate fi decât sprijinită şi îndreptată în direcţia descoperii de noi mecanisme şi tehnici care să ajute la armonizarea superioară a fiinţei umane şi la metamorfozarea ei dintr-o fiinţă pământeană într-o Fiinţă Cosmică.

13. Politica îşi poate regăsi ca sub-raze de cercetare organizarea administrativă, sistemul de învăţământ, de sănătate, de asistenţă socială, de apărare externă, de justiţie, de apărare internă, etc.

14. Arta sub toate formele ei de manifestare (sculptură, arhitectură, pictură, arte dramatice, literatură, interpretare şi creaţie muzicală, etc.) este o manifestare intrinsecă fiinţei umane şi deci de actualizat de fiecare dintre noi.

15. Toate aceste şapte direcţii de cercetare (numite simbolic Raze ale Cunoaşterii Universale) trebuie abordate de o manieră ştiinţifică şi holistică, prin evidenţierea legăturilor şi conexiunilor profunde dintre ele, făcând posibilă astfel realizarea unei cunoaşteri cât mai cuprinzătoare a unei părţi din ceea ce dintotdeauna s-a numit Cunoaştere Universală.

16. Pentru o prezentare detaliată a aspectelor concrete ale celor Şapte Raze avute în vedere de Mişcarea MetaPerceptivă pentru activităţile ei educativ – formativ – creative a se vedea cartea/ volumul „Zetrianul – Calea Percepţiei Infinite”.

Faptele Omului Liber

2009-09-12T06:20:00.001-07:00

0. Faptele Omul Liber sunt toate Semnele pe care el le trimite prin sine spre împlinire imediată în Întreg!

0.1 Printre ele la loc de cinste sunt ţinute următoarele 10 FAPTE (acţiuni/ realizări/ împliniri, etc.):

1.- Demnizarea: raportarea Liberă faţă de Oameni, Fiinţe, „Zei” şi Întreg! (comportamentul demn - a se vedea pentru detalii cărţile/ volumele „Noua Ordine Religioasă”, respectiv „Mitul credinţei”) ;

2.- Adeizarea: practica constantă a Eticii Armoniei, a celor 4 Surse ale Fericirii, Manifestarea prin sine a celor 10 Idealuri ale Omului Universal; trecerea prin cele 12 Porţi ale Erelor; Individualizarea şi Maturizarea Psihică informaţională şi cognitivă pe fiecare din cele 7 Raze ale Cunoaşterii Universale;

3.- Zetrianizarea: parcurgerea deplină a Zetrianului: Pelerinajul, Cercetarea Trans-Sistemică şi Călătoria Nelimitată prin BDU (prin universul infinit al Cărţii Cunoaşterii Universale) precum şi manifestarea creatoare nelimitată;

4.- Liber-ritualizarea: practicarea unor Ceremonii şi Ritualuri complet libere (ca formă şi conţinut) - a se vedea pentru detalii cartea „Practicile Spirituale ale Omului Universal”);

5.- Transformarea: folosirea Portalurilor Forţei Trans-Religiei: simboluri, semne, sărbători, scrieri, alfabete, cuvinte cu putere, meditaţii, calendare, veşminte, etc. pentru adaptarea la schimbare, pentru sărbătorirea vieţii, pentru transformarea întru Ideal şi pentru perfecţionarea şi desăvârşirea continuă!;

6.- Optimizarea: organizarea administrativă democratică ierarhic calificativă de tip reţea de reţele;

7.- Sacralizarea: crearea şi întreţinerea în existenţă a Spaţiilor Libertăţii: a Altarelor şi Locuinţelor Trans-Religioase, a Sanctuarelor Libertăţii, a CER-urilor, a Paradisurilor Lisaniene; a Oraşelor Cunoaşterii, ş.a.m.d.

8.- Imortalizarea: cercetarea concret susţinută a metodelor de prelungire a vieţii şi de reanimare a ei în cazul dispariţiei temporare - de apropiere faptică concretă cât mai mare de Idealul Nemuririi Beatifice!

9.- Transcenderea: comportamentul social de natură Trans-Politică, Trans-Economică şi Trans-Religioasă!

10.- Cosmicizarea: crearea pas cu pas a Civilizaţiei Cosmice şi extinderea ei spre Infinit!

Modelele Omului Universal

2009-09-12T06:12:00.001-07:00

1. De-a lungul istoriei umanităţii au fost oameni care au manifestat cu forţă prin ei Idealurile şi astfel au creat pentru binele şi progresul umanităţii pe una sau pe mai multe din cele Şapte Raze ale Cunoaşterii Universale.

2. Aceşti oameni merită să fie preţuiţi ca atare şi luaţi ca Modele – ei sunt Floarea Creatorilor!

3. Ei sunt cei care ne-au arătat că Idealurile pot fi încarnate şi manifestate în lume şi astfel că implicit fiecare dintre noi, pe baza unui efort susţinut îndreptat în această direcţie, le poate manifesta prin sine, contribuind astfel la rându-i la binele şi progresul fiinţelor de pretutindeni.

4. Indiferent că s-au manifestat pe Raza Religiei, a Filosofie, a Psihologiei, a Politicii, a Economiei, a Ştiinţei şi Tehnicii sau a Artei ei merită să fie preţuiţi, căci prin ceea ce au făcut ei au încercat să contribuie la armonizarea superioară a societăţii umane.

5. Operele lor trebuie să ajungă la cunoştinţa noastră a tuturor pentru a se înfrupta din înţelepciunea lor - bineînţeles cu discernământ şi obiectivitate (şi în măsura înţelegerii limitelor impuse de contextele sociale şi naturale în care ei s-au manifestat) pentru ca la rândul nostru să putem să contribuim la progresul umanităţii pe fiecare din aceste Raze.

6. În Sanctuarele Trans-Religiei/ Templele Cunoaşterii Universale/ Sanctuarele Strălucirii Razelor, etc. operele acestor oameni trebuie aduse la cunoştinţa noastră, a tuturor, fără doar şi poate.

7. Aceşti oameni formează fiecare o petală a Florii Creatorilor - munca lor de perfecţionare continuă a societăţii umane trebuie preţuită cum se cuvine, iar comportamentul lor idealistic trebuie urmat de fiecare dintre noi.

8. Cu toate acestea nu trebuie însă să uităm niciodată că şi ei sunt înainte de toate oameni ca şi noi, cu calităţi şi defecte şi astfel să nu cădem în greşeala de a-i lua ca modele absolute de comportament sau de gândire.

9. Scrierile şi acţiunile lor nu vor fi deci pentru Omul TransReligios prilej de copiere nediscriminativă sau de imitare copilărească, ci dimpotrivă doar un prilej de analiză discriminativă, critică şi constructivă, făcută în vederea identificării în ele a aspectelor care s-au îndreptat înspre Armonia Întregului (pentru a fi astfel urmate cu discernământ) şi a celor care s-au îndreptat (din ignoranţă, din cauza contextului, din constrângere, din reavoinţă, etc.) înspre distrugerea anumitor aspecte ale acestei Armonii sau înspre susţinerea unor dizarmonii existente (pentru a evita astfel repetarea acestor greşeli).

10. Modelele Relative nu sunt deci prilej de imitaţie oarbă, ci se oferă fiecărei conştiinţe doar ca un prilej de meditaţie conştientă individuală asupra mecanismelor şi resorturilor existenţei corespunzătoare Razelor pe care acestea au activat.

11. Aceste Modele sunt în marea lor majoritate oameni care s-au apropiat de Porţile Erelor şi mulţi dintre ei chiar au reuşit să treacă prin unele din ele sau chiar prin toate – majoritatea lor sunt oameni destul de individualizaţi, destul de maturi psihic, cel puţin pe Razele pe care au activat; destul de responsabili şi independenţi în acţiunile pe care le-au iniţiat şi desfăşurat – sunt oameni care toată viaţa s-au supus unui proces continuu de educaţie şi cercetare a existenţei şi astfel au putut să creeze continuu pentru binele şi progresul societăţii umane.

12. Modelele Relative nu erau şi nu sunt oameni perfecţi – dar cu siguranţă majoritatea lor sunt oameni care au încercat să se perfecţioneze continuu întreaga lor viaţă.

13. Poate că mulţi dintre ei nu au încarnat în sufletul lor toate cele 10 Idealuri, dar cu siguranţă marea lor majoritate s-au deschis mai mult sau mai puţin idealului Cunoaşterii, ideal care trebuie dezvoltat îndeosebi de Mişcarea Trans-Religioasă în cadrul societăţilor actuale şi viitoare.

14. Pentru Omul Liber, pentru Gnosticul Meta-Perceptiv, pentru Omul care alege să-şi poarte paşii pe “Drumul Manifestării Integrale” Modelele Relative nu sunt deci, şi nici nu trebuie să fie, prilej de adoraţie fanatică, de imitaţie infantilă sau de copiere nediscriminativă – ele sunt şi e recomandabil să rămână doar prilej (motiv, stimulent) de incitare la manifestare a gândirii şi simţirii proprii, a discernământului şi creativităţii personale.

15. Pentru omul care vrea să-şi provoace spiritul să parcurgă Calea interioară şi exterioară care duce la întronarea în sine a celor 10 Idealuri, la mărirea necontenită a Cunoaşterii celor 7 Raze şi la realizarea şi menţinerea cât mai uşoară a Armoniei proprii şi a Întregului, studiul vieţii şi operelor Modelelor Relative este un ajutor de nepreţuit pe Drumul pe care a pornit.

16. Modelele Relative sunt prezente în mod activ în Sanctuarele Strălucirii Razelor prin cursuri şi seminarii, pentru a sta în conştiinţa noastră ca puncte de reper care să ne arate jaloanele evoluţiei umanităţii până în prezent şi să ne facă să conştientizăm cât mai profund necesitatea susţinerii în noi a unui efort serios şi constant de-a lungul întregii noastre vieţi îndreptat înspre perfecţionarea proprie şi a societăţii umane.

17. De multe ori viaţa şi activitatea acestor Modele Relative este de asemenea elocventă pentru ilustrarea efortului aproape supra omenesc necesar pentru a schimba mentalităţi interioare şi sociale nearmonioase, pentru a deschide minţile proprii şi ale celorlalţi semeni spre Cunoaştere şi Adevăr, pentru a armoniza constant la un nivel superior activitatea umană.

18. Din acest punct de vedere marea majoritate a Modelelor Relative care formează petalele Florii Creatorilor sunt Oameni Model, oameni a căror acţiune şi gândire poate fi luată ca punct de reper de către fiecare Om Universal.

***

19. Bineînţeles că în societatea umană s-au manifestat de-a lungul timpului şi anti-modele - oameni care din diferite motive au acţionat mai mult sau mai puţin conştient înspre distrugerea armoniei lor înşişi şi a societăţilor în care s-au manifestat şi al căror comportament şi gândire trebuie a fi evitată dacă ne dorim pacea, armonia, liniştea, cunoaşterea, etc.

20. Şi viaţa şi acţiunile acestora e necesar a fi cunoscute şi analizate cu discernământ pentru a nu mai cădea în aceleaşi greşeli în care ei au căzut, pentru a nu repeta suferinţa lor şi comportamentul şi gândirea lor nearmonioasă (a învăţa din greşelile altora şi astfel a nu le repeta a fost dintotdeauna un semn de Înţelepciune la care Omul Meta-Perceptiv se simte obligat să ia negreşit aminte).