Clasificări ale religiilor existente

 
 
0. Considerând dimensiunea actuală a fenomenului religios, pentru a putea să-l studiem şi să-l înţelegem mai în profunzime şi cu mai mare claritate, e necesar să luăm în continuare în considerare cel puţin următoarele criterii de clasificare ale religiilor (şi sectelor unei religii specifice) existente:
 
1. După tipul de scop pe care îl propun spre atingere avem astfel:

1.1- religii umane (umaniste) - cu scop uman – urmărind scopuri cât se poate de umane (iubirea, cunoaşterea, comunicarea, pacea, armonia, vindecarea, dezvoltarea şi perfecţionarea naturii umane, etc.) şi punând în faţa oricăror altor motivaţii de acţiune interesul individului uman şi al umanităţii în genere.

Ele urmăresc atingerea unor stări şi forţe natural-umane potenţiale (demonstrate ştiinţific ca fiind existente sau posibil a exista) încă neactualizate; comuniunea şi comunicarea sinceră şi frăţească cu celelalte fiinţe umane şi respectiv alte tipuri de fiinţe inteligente sau mai puţin inteligente demonstrate ştiinţific a exista în univers.

1.1.1 Aceste religii cu scopuri umane (umaniste) urmăresc deci perfecţionarea morală, emoţională şi intelectuală a omului (exclusiv prin forţe proprii şi prin ajutorul dat de ceilalţi oameni şi eventual de celelalte fiinţe care vor să se implice - implicarea lor fiind însă limitată şi strict controlată de societatea umană) şi a societăţii din care el face parte.

1.2- religii neumane - cu scop presupus neuman („divin”, extraterestru, animalic, etc.) care îşi propun să servească (sau să contracareze cu orice preţ, după caz) în principal sau în exclusivitate nişte presupuse scopuri pe care le-ar urmării vreun „zeu”, vreun extraterestru sau vreo altă fiinţă neumană („demon”, animal „magic”, etc.) - sacrificând oricând, sau fiind oricând gata să sacrifice, pe altarul acestor presupuse interese neumane, sau în lupta fanatică împotriva lor interesele umanităţii şi ale individului uman.

1.2.1 Ele se recunosc după faptul că urmăresc atingerea unor presupuse stări şi/sau forţe „nenaturale”, „supranaturale”, „paranormale” - presupuse (fără nici cel mai mic suport ştiinţific solid) a fi potenţiale (posibil de actualizat) de către fiinţa umană; respectiv comunicarea şi comuniunea cu presupuse fiinţe neumane („zei”/ „zmei”, extratereştrii „revelatori” (ascunşi pe după Lună), animale „magice”, fiare „divine”, etc.) sau dimpotrivă lupta acerbă împotriva presupuselor interese ale acestor fiinţe imaginare.

1.2.2. Acestea sunt întradevăr nişte religii periculoase pentru buna funcţionare a societăţii umane şi ar trebui tratate ca atare.

1.3- religii neumane - umane - cu scop declarat neumano-uman sau umano-neuman – încercând să servească deopotrivă la doi stăpâni (umanului şi unui „presupus” neuman) şi prin urmare ne-servindu-i cu adevărat nici unuia.

1.3.1 Astfel de religii există doar teoretic şi în discursurile demagogilor care le promovează, fiindcă practic fie servesc preponderent scopuri presupus „neumane” şi ori de câte ori acestea intră în conflict cu cele umane le sacrifică pe acestea din urmă, fie invers.

1.3.2 Majoritatea covârşitoare a acestor religii cu scopuri declarate ca servind în acelaşi timp „neumanului” şi umanului deopotrivă şi în proporţii egale, au ca adevărat scop servirea exclusivă a unor presupuse interese „neumane”, dar pentru a adormi vigilenţa oamenilor slabi de trup şi de minte care le cad în plasă, le explică acestora că le servesc şi lor deopotrivă.

Vor afla ei mai târziu că lor le folosesc doar în măsura în care interesele şi dorinţele lor corespund cu cele „neumane” declarate, iar în caz contrar sunt invitaţi să-şi împlinească interesele personale umane în altă parte.
***
 
2. După metodele folosite cu preponderenţă pentru atingerea scopurilor propuse avem:

2.1- religii reflexo-meditative - care se bazează în principal pe meditaţie şi reflecţie personală şi individuală (raţională şi ştiinţifică) – împlinirea scopurilor se face în principal prin efort intelectual, intuiţional şi volitiv individual susţinut, bazându-se mai puţin, dar ne-excluzând eforturile colective de atingere a scopurilor propuse.
Acestea sunt religii pentru oamenii maturi, individualizaţi psihic sau care s-au angajat irevocabil în acest proces de maturizare şi de individualizare psihică.

2.2- religii simbolico-rituale – bazate pe parcurgerea unor ritualuri simbolice în încercarea de a înţelege şi a-şi însuşi adevărurile şi înţelepciunea pe care fiecare simbol ritualic li-l transmite participanţilor la aceste ritualuri simbolice;

2.3 religii distractive – bazate pe comedie, parodie, umor, manifestări hazlii care binedispun şi distrează pe practicantul lor;

2.4- religii rugătoare – se bazează aproape exclusiv pe rugăciune (cerşeală) şi devoţiune copilărească – este rugat frumos altcineva să le îndeplinească scopurile – acestea sunt religii în principal de leneşi şi de oameni slabi fizic şi psihic, aflaţi doar în stadiul de dezvoltare al copilăriei psihice.

2.4.1 Membrii lor încă nematurizaţi şi neindividualizaţi psihic dar maturizaţi fizic, caută din instinct protecţia psihică a unor „super-taţi” a unor „super-mame” sau a unor „super-dădace” care să le spună direct sau prin „scrieri sfinte” ce şi cum să gândească, ce şi cum să vorbească, ce şi cum să facă, etc.

2.4.2 Şi imediat se oferă „voluntari” (autodeclaraţi „taţi divini”, „mame divine” şi tot felul de „dădace divine”) care le oferă toate acestea la un preţ care la început li se poate părea mic, dar pe care un Om Liber nu l-ar accepta niciodată - preţul rămânerii pentru toată viaţa lor în stadiul copilăriei psihice şi al neindividualizării propriei fiinţe, cu consecinţele specifice – dependenţa crescută şi slujirea (pe postul de sclavi „mentali”) pe viaţă a „voluntarilor divini”.

2.5- religii magico-rituale a căror instrumente principale sunt riturile şi ritualurile „magice” (nedemonstrate cu metodologie ştiinţifică adecvată a avea vreo eficienţă reală) prin care e invocată prezenţa magică a unor presupuse forţe sau stări „supranaturale” (nedemonstrate ştiinţific a avea existenţă), chemate pentru a-i sluji (ajuta) pe cei ce fac ritualul magic (de o natură sau alta, făcut de obicei în mod repetat) şi astfel a atinge prin ele scopurile pe care ei le urmăresc;

2.6- religii joc – care consideră orice manifestare ca un joc cu reguli de joc specifice în cadrul căruia există învingători şi învinşi, jucători buni şi jucători slabi, scopuri ale jocului şi multe jocuri subsidiare „Marelui Joc” pe care ei îl consideră ca atare.


2.7- religii războinice, animalice – sunt religii instinctuale (animalice), primitive, care nu ştiu decât de legea forţei şi îşi împart încoace şi încolo „adevărurile” şi „darurile divine” cu sabia şi cu mitraliera – uneltele (metodele) lor principale fiind ameninţarea, teroarea, violenţa animalică şi crima pe care le aplică atât asupra propriilor membrii care vor să se umanizeze, cât şi asupra duşmanilor percepuţi ca atare (în principal oamenii şi societăţile care au depăşit stadiul animalic de dezvoltare dar şi alte societăţi animalice cu care intră în contact).

2.7.1 Aceste religii sunt reminiscenţe ale stadiului animalic al dezvoltării omului, iar societatea umană civilizată pe ansamblul ei trebuie să depună un efort susţinut pentru a le eradica cât mai curând din sine dacă nu vrea să se întoarcă în rândurile ei ororile stadiului animal de dezvoltare al umanităţii.
2.8- etc.
***
 
3. După gradul în care încurajează şi sprijină manifestarea şi dezvoltarea în membrii lor şi în societate a gândirii critice, respectiv autocritice, şi prin aceasta a gândirii creatoare, a inovaţiei, invenţiei şi progresului avem:

3.1- religii vii - religii deschise spre infinit, prezent-trăitoare şi viitor-constructive care încurajează cu putere gândirea critică constructivă şi prin urmare gândirea creativă, invenţia, inovaţia şi progresul în orice domeniu al societăţii umane – acestea sunt religii perpetuu creatoare!

3.2- religii „zombii” - parţial vii dar preponderent moarte, religii parţial-deschise, care încurajează gândirea critică doar parţial, doar în cadrul unor limite de obicei foarte restrânse şi foarte înguste – sunt religii în care progresul e posibil şi se realizează, dar cu viteza „melcului”.

Acestea sunt religii cu un picior în groapă şi cu unul afară: ele veşnic au un picior prins în trecutul depăşit de mult de evenimentele prezente dar de care se agaţă cu „eroismul” aceluia care încă nu e sigur dacă vrea să moară acum sau mai încolo, dacă vrea să se sinucidă acum sau mai târziu.

3.3- religii moarte – religii închistate, încremenite în diferite spaţii şi timpuri moarte de mult – care nu încurajează deloc gândirea critică, invenţia, inovaţia aproape în nici un domeniu al societăţii (ce să mai vorbim de cel religios), ba dimpotrivă o persecută cu asprime pe oriunde o găseşte, susţinând precum un xerox stricat doar copierea continuă, până la plictisul de moarte, a aceloraşi tipare antice şi încercând cu disperare să impună „creatorilor” lor lipsa de originalitate şi „clonarea” la nesfârşit a unor şabloane din material putred de atâta timp cât a trecut peste ele.

Acestea sunt religii-statui, relicve (ca să nu zic moaşte puturoase) ale trecutului (mai îndepărtat sau mai apropiat) care în cel mai bun caz îşi au locul doar prin muzee dar în nici un caz în societăţile umane care vor să progreseze şi să se dezvolte.

3.3.1 Membrii acestor religii nu trăiesc în prezent – ei sunt doar nişte fantome triste nespus, pentru că au ratat să-şi trăiască viaţa aşa cum au vrut, din motive care ţin în principal doar de grămada de „tărâţe” (sau „ceaţă”) pe care, din păcate pentru ei, o poartă în loc de creier.

Ei bântuie prin societatea umană ca nişte strigoi în izmene încercând să sperie pe cei mai slabi de inimă şi de bibilică cu strâmbături şi grimase de mult expirate, cu strigăte disperate şi grohoteli de bolnavi mentali, fiind vag conştienţi de faptul că ei au murit de mult, dar fiind încă incapabili să accepte acest adevăr şi astfel să renască şi ei la viaţă.
***
 
4. După atitudinea pe care o au faţă de celelalte sisteme de gândire (religioase, filozofice, ezoterice, politice, etc.) în afară de cel propriu putem vorbii de:

4.1- religii deschise, nedogmatice, relativist-democratice – acestea sunt religii deschise, progresiste, declarate ca fiind perfectibile sub oricare din aspectele lor (doctrinare, ideatice, ritualice, organizatorice, etc.) – ele susţin că învăţăturile şi adevărurile cu care vine fiecare sistem de gândire existent (religios, filozofic, politic, etc.) trecut sau viitor (inclusiv cele pe care ele le susţin în manifestare) sunt adevăruri relative, mereu perfectibile, având fiecare dintre ele aspecte pozitive şi aspecte negative din punct de vedere a realizării armoniei sociale şi individuale.

4.1.1 Aceste aspecte trebuie cercetate cu atenţie sporită şi discernământ mărit de fiecare individ în parte, urmând ca astfel el să-şi însuşească ceea ce consideră că îi foloseşte şi să respingă cu fermitate ceea ce vede că nu îi este util.

4.2- religii dogmatice, absolutisto-tiranice – sunt religii solipsiste care nu mai văd nimic în afara propriului univers concentraţionar, iar atunci când din diferite cauze sunt obligate să se mai uite şi altundeva decât în ghiocul propriei palme, o cam iau razna.
Săracele de ele suferă rău de narcisism şi cu siguranţă vor sfârşi mai devreme sau mai târziu prin a se îneca în apa tulbure în care se tot admiră, auto-lăudându-se ce neasemuit de frumoase sunt, când în adevăr, ele nu sunt decât nişte cotoroanţe bătrâne aflate în pragul morţii, prag pe care îl vor trece negreşit prin sinucidere când apa se va limpezii şi vor vedea ce urâte şi putrede le sunt feţele şi trupurile lor de zgripţuroaice.

4.2.1 Aceste religii dogmatice consideră toate celelalte sisteme de gândire religioase, filozofice, psihologice, etc. ca fiind dacă nu în totalitate greşite, atunci cel puţin în punctele lor esenţiale.
Însă se vede de la o poştă de către orice cercetător atent că auto-declaratele lor adevăruri „absolute” şi „incontestabile” manifestate doar verbal şi/sau în scris (şi apoi etern rămânând la acest nivel al vorbelor goale de conţinut, al formelor lingvistice iluzorii fără nici o acoperire în realitate) despre realităţi similare basmelor şi poveştilor cu care îşi adorm „clienţii” (copiii psihici care le cad în plasă) „înainte de culcare” (înainte de a-i stoarce de bani, de daruri, de pofta de viaţă sănătoasă, etc.) valorează pentru ştiinţă şi pentru Omul Matur Psihic nu mai mult decât o ceapă degerată.

4.3 religii parţial deschise, parţial dogmatice - care permit schimbarea şi evoluţia unora dintre formele lor de manifestare, refuzând însă sub orice chip schimbarea unora pe care ele le consideră esenţiale şi „imuabile pentru eternitate”.
4.3.1 Aceste manifestări religioase de obicei (mai devreme sau mai târziu) degenerează în religii în întregime dogmatice (atunci când sâmburele de dogmatism tolerat existent în ele prinde condiţii prielnice care îi permit să acapareze toate celelalte aspecte ale acelei religii şi să le convertească la „dogmatismul” său).
Mare atenţie deci la aceste religii de tip „lup îmbrăcat în piele de oaie”!
***
 
5. După rolul pe care îl acordă, în doctrina lor, asimilării de către fiecare individ a cât mai mult din Cunoaşterea Universală a umanităţii, adunată pe fiecare din cele 7 Raze până la acel moment (expansiunii cognitiv-informaţionale a individului – creşterii cantitative şi calitative a cunoaşterii pe care acesta o deţine) şi a îmbunătăţirii acesteia cu noi descoperiri şi inovaţii ştiinţifice şi opere de artă putem vorbii de:

5.1- religii infinit-expansive cognitiv-informaţional – care consideră ca fiind foarte important pentru fiecare om, dornic a se Individualiza şi Maturiza Psihic, să-şi însuşească cât mai multe din diferitele aspecte de manifestare (ştiinţifice, filozofice, psihologice, religioase, ezoterice, politice, economice, artistice, etc.) ale Cunoaşterii Universale şi astfel sprijină foarte activ (prin constituirea şi întreţinerea unor Baze de Date specifice, prin publicaţii, conferinţe, seminarii, festivaluri, etc.) diseminarea acesteia în rândul unui public cât mai larg (acesta fiind unul din obiectivele majore pentru care ele s-au constituit organizaţional şi ideatic);

5.2- religii „înţărcate” cognitiv şi informaţional care nu acordă nici un rol acestei Cunoaşteri Universale (sau îi acordă doar unul extrem de marginal şi nesemnificativ) - considerând-o absolut neesenţială pentru „dezvoltarea” (mai bine zis stagnarea şi involuţia abruptă) pe care ele o propun copiilor psihici care le cad în capcanele lor viclene.
Singura „cunoaştere” pe care i-o permit „victimei” lor (asta în cazul fericit că îi permit vreuna) este doar una drastic limitată „culturii” lor specifice – o parodie de prost gust a ceea ce înseamnă cu adevărat Cunoaştere, Ştiinţă şi Artă.
***
 
6. După modul de considerare a conceptului de Adevăr şi a modului în care se raportează la Ştiinţa Modernă avem:

6.1- religii ştiinţifice – pentru care Adevărul fie este ceva evident pentru toată lumea şi atunci trebuie doar constatat ca atare (prin percepţie individuală directă sau intermediată de aparate ştiinţifice care ne măresc capacităţile de percepţie) fie încă nu este evident pentru nimeni şi atunci el trebuie cercetat şi descoperită astfel evidenţa lui (prin metode şi metodologii ştiinţifice bine puse la punct).

6.1.1 Indiferent însă cum ar fi, el nu este niciodată un „adevăr absolut” - care să nu mai poată fi supus în continuare criticii constructive şi bine întemeiate şi cercetării atente pentru a putea fi astfel descoperite noi şi noi aspecte ale lui.
Adevărul ştiinţific este un adevăr care poate fi deci oricând şi de către oricine contestat cu condiţia să aducă probe ştiinţifice solide care să-i sprijine vorbele.
6.1.2 Doar vorbele goale şi ameninţările „divine” nu ajung pentru a contesta un adevăr ştiinţific – ele sunt bune doar pentru a-i amuza cum se cuvine pe adevăraţii oameni de ştiinţă, în momentele în care mai iau şi ei o pauză de la munca susţinută pe care trebuie să o depună pentru a face să progreseze ştiinţa şi tehnologia.
Oricât s-ar autoamăgi unii, ea nu a progresat niciodată prin descoperiri făcute în vorbele goale de conţinut ale auto-declaraţilor „profeţi” sau „zei” sau în scrierile „sfinte” ale acestora!

6.2- religii pseudo-ştiinţifice – sunt acele religii foarte perverse care îşi ameţesc întâi victimele cu adevăruri ştiinţifice evidente pentru a le câştiga încrederea şi apoi le intoxică cu tot felul de debitări şi de născociri care mai de care mai gogonate şi mai fantastice, pentru a le băga de tot în confuzie şi astfel profitând de această stare de slăbiciune mentală pe care le-au indus-o să poată să profite de pe urma lor în cele mai variate feluri;

6.3- religii „duse rău cu sorcova” - pentru ele „adevărul” este ceva „relevat”, dat, pronunţat verbal sau în scris de către cineva (de obicei de vreun autodeclarat „zeu” sau de vreun autodeclarat „reprezentant oficial” al vreunui „zeu” sau de vreun „erou” uman care ar fi făcut cine ştie ce „descoperiri fundamentale”) şi în virtutea acestei simple verbalizări a sale capătă aşa dintr-o dată în mod miraculos valoare de adevăr – astfel „sărăcuţul” de el nu mai trebuie să fie evident (de multe ori fiind chiar în mod grosolan anti-evident) şi nu mai trebuie demonstrat prin muncă serioasă de cercetare ştiinţifică.

6.3.1 În plus, ca „tâmpenia” aceasta (bine gândită de şarlatanii care îşi cunosc bine meseria - pentru care ea e mai mult o „ştiinţă a amăgirii” decât o tâmpenie) să fie completă, se mai autodeclară şi absolut – interzicând oricui să-l conteste, chiar cu probe serioase.
În fond au dreptate: de ce să-şi bată capul oamenii de ştiinţă serioşi cu toate tâmpeniile şi şmecheriile tuturor şarlatanilor, escrocilor şi bolnavilor mentali - aceasta este treaba legii şi a organelor de ordine, nu a lor!
 
7. După gradul de considerare a idealului Fraternităţii (ajutorării reciproce) Universale avem:

7.1- Religii ale Fraternităţii Universale – în cadrul cărora membrii lor consideră toate fiinţele (umane şi neumane) cu respect fratern întru fiinţare încercând pe cât posibil să nu producă suferinţe inutile nici unei specii animale sau vegetale, terestre sau extraterestre posibile a exista.
7.1.1 Hrănirea vegetariană sau lacto-vegetariană, acţiunile ecologice, acţiunile de mediere a păcii şi de împiedecare a războaielor, preţuirea şi promovarea diversităţii culturale şi fiinţiale, comunicarea deschisă trans-culturală, sunt printre activităţile zilnice ale acestor cu adevărat Fraţi Universali!

7.2- Religii ale Fraternităţii Umane - în cadrul cărora membrii lor activi şi pasivi îi consideră pe toţi ceilalţi oameni (indiferent de faptul că fac sau nu parte din religia lor şi indiferent de rasă, sex, vârstă, limbă, etnicitate, opţiuni politice, etc.) ca fiind fraţi şi surori mai mari sau mai mici ai lor şi astfel se comportă faţă de ei ca atare, căutând să-i ajute la nevoie (material, financiar, sufleteşte) pe cât le stă în putinţă, comunicând deschis cu fiecare dintre ei şi căutând să se sprijine reciproc pentru realizarea unei mai mari armonii în interiorul lor şi al comunităţilor în care se manifestă.

7.2.1 Fraternitatea aceasta umană (strict umană) nu presupune însă ne-admonestarea şi ne-pedepsirea acelor fraţi şi surori care încearcă să distrugă armonia societăţii prin faptele lor antisociale – ci, chiar dimpotrivă: aceşti fraţi cu comportament antisocial trebuie să fie mai întâi admonestaţi frăţeşte şi apoi, dacă recidivează, sau fac fapte de o gravitate majoră (furturi, înşelătorii, violenţe, violuri, crime, etc.) să fie chiar izolaţi în centre speciale în care să fie ajutaţi cu răbdare de cadre specializate spre a se putea şi ei integra armonios în societate atunci când vor fi eliberaţi.

7.3- religii tribale, „de haită” - care consideră ca fraţi egali în drepturi cu ei doar pe membrii propriei „haite” („trib”) religioase, politice, etc., tratându-i cu dispreţ şi răutate pe toţi ceilalţi, considerându-i de multe ori pe aceştia ca duşmani „din naştere” („naturali”) sau mai bine zis ca victime şi prăzi „naturale” ale lor.
Din păcate încă multe din religiile actuale sunt doar astfel de manifestări tribale aflate la limita dintre animalic şi uman.

7.4- religii individualist-anarhiste - potrivit cărora membrii lor sunt fiecare pe cont propriu, nimeni nu datorează nimic nimănui chiar dacă trăieşte în societate, nimeni nu trebuie considerat ca fiindu-ţi frate (uneori nici chiar cei naturali) şi potrivit cărora fiecare trebuie să profite la maxim de prostia şi slăbiciunile tuturor celorlalte fiinţe, tratându-le deci pe acestea doar ca posibile victime ale propriilor pofte şi instincte animalice sau umane.
Ce să mai zic despre astfel de religii aflate la limita cea mai de jos a animalităţii şi sălbăticiei – doar că membrii lor cu siguranţă, au aflat, află şi vor afla în continuare toate neajunsurile şi suferinţele existenţei lor masochiste (vai şi amar de capul lor!).
***
 
8. După modul de considerare a conceptului de Bine şi a celui de Dreptate avem:

8.1- religii democratice – care consideră că este bine ceea ce majoritatea membrilor acelei societăţi consideră ca atare, având ca autoritate manifestă doar suma liber exprimată şi liber consimţită a acestora, la un moment dat şi în anumite circumstanţe specifice.

8.1.1 Binele acesta este unul relativ (şi nici nu poate fi altfel) care poate fi supus cercetării atente şi criticii constructive de către oricine doreşte acesta şi îşi poate susţine în mod convingător criticile – urmând astfel ca prin votarea noilor aspecte propuse, de către majoritatea membrilor cu drept de vot a acelei societăţi (sau a reprezentanţilor aleşi ai acestora) să poată fi modificat.

8.1.2 Pentru aceste religii în cadrul cărora funcţionează principiile democraţiei, dreptatea este aceea prin care în societate este răsplătit binele şi pedepsit răul considerat ca atare de aceea societate şi stabilit prin vot democratic, în mod direct sau prin reprezentanţii aleşi în parlamentele şi forurile legislative ale acelor comunităţi.

8.1.3 Legile după care se împarte dreptatea în acea societate pot fi oricând modificate şi trebuie modificate de instituţiile legislative competente ori de câte ori se dovedesc depăşite de evoluţia societăţii şi a umanităţii pe ansamblul ei (sau greşite în anumite prevederi sau în totalitatea lor) – pentru a se putea astfel adapta optim noilor circumstanţe şi realităţi.

8.2- religii tiranice, monarhist-absolutiste – a căror doctrină (dogmă) consideră că este bine doar ceea ce autoritatea lor („zeu”, „profet”, carte „sfântă”, rege „divin”, etc.) de obicei autoproclamată şi impusă prin şantaj, persecuţii, ameninţări, război, înşelăciune, etc. susţine că e bine şi ca fiind rău tot ceea ce această autoritate tiranică consideră după bunul său plac sau tot ceea ce nu se încadrează în ceea ce autoritatea tiranică a declarat ca fiind bine.

8.2.1 „Binele” acestor religii tiranice nu se supune criticii şi nu se discută validitatea lui, ci el trebuie doar impus cu forţa tuturor.
Pentru aceste religii blestem care s-au abătut asupra umanităţii, voinţa tiranului (vreun autodeclarat „zeu” sau „reprezentant pe pământ” al lui – sau mai bine zis a vreo unui impostor şi şarlatan aflat în vreo poziţie de putere de care a profitat la maxim) este lege absolută, iar „dreptatea” este ceva ce tiranul împarte în stânga şi în dreapta cum are el chef, fără să dea nimănui socoteală, pe baza unor criterii arbitrar stabilite şi doar de el ştiute sau vag şi foarte confuz anunţate „supuşilor”, „slugilor” şi viitoarelor victime ale sale.
***
 
9. După gradul de Libertate acordat membrilor unei religii de către instanţele lor de conducere avem:

9.1- religii libere – în cadrul cărora membrii lor au libertate deplină de conştiinţă, de exprimare, de gândire, de cunoaştere, de manifestare creativă originală.
Ei pot oricând să se exprime critic la adresa oricăror aspecte (doctrinare, ideatice, rituale, organizatorice, etc.) ale respectivei religii (şi a oricăror altor aspecte consideră ei necesar) şi propunerile lor de îmbunătăţire sau de modificare a acelor aspecte pot ajunge să fie adoptate ca atare dacă majoritatea membrilor instituţiilor lor de legiferare (aleşi în mod democratic) votează acea modificare propusă de ei.

9.2- religii gulag (lagăr de concentrare) – sunt religii ale suferinţei şi disperării în care ghinioniştii lor membrii (prinşi în capcanele perfide ale celor care conduc acele lagăre de concentrare) sunt păcăliţi sau forţaţi (şantajaţi, ameninţaţi, etc.) să accepte tacit sau implicit să renunţe la libertăţile lor naturale de liberă exprimare, de liberă gândire, de exprimare creativă, de exprimare critică la adresa oricăror aspecte a acelor religii.

9.2.1 Aceste religii sunt capcane mortale pentru viaţa psihică a celor care din neatenţie, prin naştere sau prin forţă brută ajung să cadă în ele - de aceea se impune eliminarea cât mai grabnică, prin prevederi legale specifice, a acestor manifestări animalice din viaţa societăţii umane actuale şi viitoare.
Altfel ele vor rămâne un loc extrem de propice pentru „prosperitatea” tuturor impostorilor, şarlatanilor şi escrocilor care vor să profite de pe urma celor slabi de minte şi de trup, prin crearea acestor religii gulag - a acestor religii „pânză de păianjen”!
 
10. În virtutea clasificărilor de mai sus Trans-Religia, considerată din punct de vedere religios, este o religie:
 
10.1- umană/ umanistă (cu scopuri umane, de dezvoltare şi perfecţionare a individului şi societăţii omeneşti – eventual putându-se extinde prin adaptare şi la perfecţionarea unor posibile fiinţe şi societăţi extraterestre cu care am putea intra în viitor în contact);
 
10.2- reflexo-meditativă în principal, urmărind maturizarea şi individualizarea psihică a membrilor ei;
 
10.3- perpetuu creatoare (vie) - deschisă spre infinit, prezent-trăitoare şi viitor-constructivă, care încurajează cu putere gândirea critică constructivă şi prin urmare gândirea creativă, invenţia şi inovaţia;

10.4- deschisă, nedogmatică – declarându-se cu sinceritate ca fiind mereu perfectibilă (sub orice aspect al ei) şi adânc progresistă;

10.5- infinit - expansivă cognitiv - informaţional – promovând şi susţinând dezvoltarea continuă a cunoaşterii umane sub toate formele ei;

10.6- ştiinţifică – adoptând pentru sine şi promovând cu putere aplicarea principiilor ştiinţei moderne şi a metodologiei acesteia de cercetare în toate domeniile vieţii umane;

10.7- universal şi uman fraternală – considerând cu respect fratern toate fiinţele (umane şi neumane deopotrivă) aflate întru fiinţare;

10.8- democratică – respectând şi promovând principiile democraţiei, ale statului de drept şi a drepturilor fundamentale ale omului, în cadrul său şi în societăţile în care se manifestă;

10.9- şi liberă – membrii ei având libertate deplină de conştiinţă, de exprimare, de gândire, de cunoaştere şi de manifestare creativă originală.
***
11. Pentru înţelegerea bazică mai profundă şi mai clară a aspectelor pozitive, respectiv negative (din punct de vedere uman) a oricăreia din religiile existente (şi oricăreia din sectele lor specifice) e suficient să le aplicăm fiecăreia din ele cele 9 criterii de clasificare.

12. Astfel vom descoperii unele religii profund negative din punct de vedere al intereselor umanităţii, care după cele 9 criterii de clasificare şi studiu se dovedesc a fi: neumane (cu scopuri presupuse a fi neumane); rugătoare (bazate aproape exclusiv pe rugăciune şi devoţiune copilărească) şi/sau războinice/ animalice; moarte (încremenite în spaţii şi timpuri „expirate” de mult); dogmatice, absolutisto-tiranice; „înţărcate” cognitiv şi informaţional; „duse rău cu sorcova” (ca raportare la ştiinţă); tribale, „de haită” (cu comportament specific în condiţii prielnice unei haite de animale de pradă sau unei „turme de animale fără minte” mânate oriunde vrea „păstorul” lor); tiranice, monarhist-absolutiste; de tip gulag (lagăr de concentrare) în cadrul cărora sunt înăbuşite libertatea de exprimare, de gândire, de conştiinţă, de alegere liberă a unei religii.

13. Aceste religii, care împlinesc caracteristicile enumerate mai sus (bazate majoritatea pe diferite forme de credinţă dogmatică), sunt adevărate boli sociale, adevăraţi „viruşi psihici şi sociali” care e necesar a fi contracaraţi cu putere şi distruşi imediat ce li se sesizează existenţa, deoarece în caz contrar se răspândesc cu repeziciune infestând societăţile umane şi producându-le apoi mari suferinţe şi tulburări.

14. Între religiile libere-umaniste (printre care se numără şi Trans-Religia) şi religiile bazate pe „credinţă dogmatică” (neumane, de tip lagăr de concentrare, ş.a.m.d.) există un întreg spectru de manifestări religioase care îşi însuşesc fiecare mai multe sau mai puţine din caracteristicile pozitive, respectiv negative implicate de cele 9 criterii de studiu.

15. Fiecare din aceste manifestări religioase trebuie studiate cu atenţie şi căutate apoi mijloacele cele mai eficiente necesare pentru eliminarea din ele a caracteristicilor lor negative (din punct de vedere a menţinerii armoniei societăţii umane), sau dacă acest lucru nu este posibil, pentru împiedecarea manifestării lor nocive în societatea umană (prin diferite măsuri specifice).

Niciun comentariu:

Radu Lucian Alexandru