Legile Idealurilor

 
Legi ale Iubirii

1.1 Iubeşte şi vei fi iubit!; Iubeşte şi vei fi fericit!; Iubeşte – căci de abia astfel te vei simţi cu adevărat împlinit!

1.2 Iubeşte-te pe tine însuţi!
Ajută-te singur - tu dragă soră şi tu iubit frate - şi astfel ce vrei să faci mereu se va face!
Tu fără de tine nu exişti.
Iar când tu nu exişti, viaţa ta nu mai are sens.

Iubeşte-ţi deci fiinţa proprie, de vrei acum „a fi”.
Tu pentru tine trebuie să fi cea mai de preţ existenţă din Întreg - dar nu uita niciodată că tu fără de ceilalţi nu exişti.
***

1.3 Iubeşte pe toţi oamenii şi pe toate fiinţele!
Iubeşte-ţi semenii întru umanitate, căci ei sunt valul matrice din care tu ai apărut şi în care tu fiinţezi.
Ei sunt co-creatorii existenţei tale, ei sunt cei fără de care tu nu ai fi ceea ce eşti.
***

1.4 Iubeşte-ţi întreaga ta familie şi întregul tău neam – ei sunt copacul din care ramura fiinţei tale a crescut şi pe care floarea existenţei tale a înflorit.

1.5 Iubeşte-ţi mereu părinţii căci ei te-au ajutat să vi la viaţă şi te-au îngrijit când erai neajutorat.
Ei sunt protecţia ta în viaţă, ei sunt scutul existenţei tale.

Iubeşte-ţi mereu copiii căci în ei e pusă speranţa vieţii tale!
Ei sunt bucuria nespusă a inimii tale.
Ei sunt Fiinţă din Fiinţa ta.
Ei sunt în tine şi tu eşti în ei – împreună vieţuind beatifici la sânul atotprezent al Întregului.
***

1.6 Iubeşte toate fiinţele, iubeşte întreaga viaţă!
Preţuieşte viaţa armonioasă a oricărei fiinţe şi nu te apropia de ea cu reavoinţă, răutate şi cu înclinaţii violente.

Toată viaţa animală îţi este frate şi soră întru fiinţare – preţuieşte deci familia vieţii din care faci parte – tu eşti o parte intimă din ea şi ea e o parte intimă din tine.
Nu te deda deci la violenţă sau crime împotriva fraţilor fiinţiali din regnul animal.
***

1.7 Iubeşte Cunoaşterea Infinită!
Deschide-ţi inima şi mintea darurilor ei fără de număr şi viaţa îţi va fi dea-pururi divină.

1.8 Iubeşte Puterea şi fereşte-te de slăbiciune!
Iubeşte mereu forţa fizică, emoţională, intelectuală, materială şi financiară şi nu vei trăi niciodată în frică, în laşitate şi în lanţuri de sclav.
Iubeşte Puterea şi vei deveni stăpânul vieţii tale!
Iubeşte recompensa meritată şi iubeşte pedeapsa transformatoare întru armonie!

Sprijină-le acţiunea binefăcătoare în societate – căci aceştia sunt cei doi paznici nedespărţiţi ai armoniei sociale.
Când eşti chemat să aplici o pedeapsă nu o fă din reavoinţă, nici din răutate, nici din răzbunare ci doar din iubire sinceră şi din dorinţă fiinţială profundă de a ajuta spre corectare întru Ideal greşelile şi comportamentul distructiv al celui vinovat.

Evită violenţa şi uciderea – tu nu eşti chemat să răneşti, sau să distrugi viaţa ci dimpotrivă: să o armonizezi şi să o creşti în pace şi beatitudine fiinţială.
***

1.9 Găseşte cel mai bun echilibru dinamic între Iubire, Cunoaştere şi Putere căci în măsura în care vei reuşi să manifeşti echilibrat prin tine concomitent toate aceste Trei Idealuri Majore ale Omului Universal existenţa îţi va deveni o binecuvântare continuă.

1.10 Iubeşte-te ca pe un Întreg!
Iubeşte la fel şi trupul fizic şi emoţiile (şi sentimentele) şi mintea (intelectul, raţiunea, voinţa) – tu eşti un întreg fiinţial din care toate acestea sunt parte de nedespărţit.

Nu le dispreţui pe unele în favoarea altora.

Găseşte o cale de împlinire plenară pentru fiecare din aceste părţi intime ale tale, găseşte o cale de împlinire beatifică pentru tine ca Întreg – pentru identitatea ta ce-a mai intimă şi mai reprezentativă existentă cu putinţă.

Doar astfel paşii tăi nu vor cunoaşte amarele suferinţe ale celor care ignoră din sminteală părţi intime ale fiinţei lor identificându-se în mod absurd doar cu anumite aspecte limitate ale lor - ale celor care îşi ignoră Identitatea lor Integrală completă.

Legi ale Cunoaşterii
2.1 Cunoaşte cât mai mult şi nu te opri niciodată din cercetare!
Nu îţi pune singur nici un obstacol în calea lărgirii sferei de cuprindere a conştiinţei proprii şi nu lăsa nici ca astfel de obstacole să-ţi fie puse de către alţii.

Loveşte cu putere, fără ezitare, în cei care vor să te închidă în gulaguri şi închisori cognitive şi informaţionale în care ei să controleze şi să cenzureze cunoaşterea la care tu să ai acces - căci dacă nu o faci îţi va fi rezervată o viaţă de sclav psihic – cine îţi controlează accesul la cunoaştere îţi controlează viaţa!

Nu lăsa pe nimeni (om sau „zeu”, „profet” sau „maestru”, „spirit” sau „extraterestru”, etc.) să se facă stăpân pe viaţa ta psihică!
***

2.2 Ţine minte că orice cunoaştere este relativă şi nu-ţi pune niciodată Fiinţa în labirintul fără de ieşire al unei pretinse cunoaşteri absolute (dogmatice, fanatice).

Bagă de seamă totuşi că unele cunoştiinţe sunt mai probabile a fi reale decât altele (cu mult mult mai probabile) şi ghidează-ţi acţiunea pe baza cunoştiinţelor celor mai probabile - mai evidente, mai logice, mai raţionale, mai ştiinţifice.
***

2.3 Nu uita să-ţi ajustezi mereu cunoaşterea la realitate şi astfel imediat ce apar noi informaţii şi dovezi cât mai evidente şi mai întemeiate (pe percepţie directă, raţiune şi ştiinţă) cum că anumite aspecte ale cunoaşterii pe care o deţii sunt greşite total sau parţial – elimină imediat aceste greşeli de percepţie din mintea şi inima ta.

Ajustează-ţi mereu cunoaşterea realităţii existente şi astfel niciodată realitatea nu îţi va face surprize, iar suferinţa inutilă va fi îndepărtată mereu de la tine.
***

2.4 Cunoaşte-ţi mecanismele intime de acţiune ale psihicului propriu (în ceea ce priveşte emoţiile, sentimentele, raţionamentele, etc.) şi învaţă să le stăpâneşti la dorinţă manifestările prin înţelegerea senină a pârghiilor psihice cu care eşti dotat de Întreg pentru adaptare optimă la Realitate.

2.5 Cunoaşte pârghiile de mişcare (religioasă, economică, politică, etc.) ale societăţii în care te manifeşti şi integrează-le în tine dacă sunt armonioase sau contribuie direct la schimbarea lor grabnică dacă vezi că ele nu se manifestă în Ideal şi întru Armonie.

2.6 Învaţă să-ţi cunoşti şi să-ţi recunoşti dorinţele idealiste cele mai intime ale inimii şi minţii tale căci doar astfel viaţa ta va avea un sens şi paşii tăi vor avea o cale de urmat: calea ta şi sensul tău - alături de căile şi de sensurile infinite ale tuturor celorlalţi fraţi şi surori regăsite întru Ideal!

2.7 Învaţă să cunoşti şi să recunoşti Tiparele după care se desfăşoară fiecare acţiune socială (politică, economică, religioasă, artistică, etc.) căci doar astfel vei putea să le înţelegi şi să le stăpâneşti manifestările spre a le orienta în direcţia idealistă dorită de tine.

2.8 Caută să cunoşti cu toată fiinţa ta Iubirea (dăruirea necondiţionată, compasiunea, bunătatea, bunăvoinţa) dar şi Dreptatea (echilibrul, armonia).
Caută să cunoşti puterea (fizică, intelectuală, emoţională) dar şi Binele, Adevărul şi Frumosul.
Cunoaşte Libertatea şi fiinţa ta nu va avea limite, cunoaşte Unitatea şi nu te vei simţi niciodată singur, cunoaşte Absolutul (dorinţa de perfecţionare continuă) şi calea îţi va fi nemărginită întru Întreg.

2.9 Caută să te maturizezi psihic (prin creştere cantitativă şi calitativă a cunoaşterii pe care o deţii) pe fiecare din cele 7 Raze ale Cunoaşterii Universale (Religie şi ezoterism, Psihologie, Filosofie, Politică, Economie, Artă, Ştiinţă şi tehnică) şi astfel vei descoperi secrete şi minuni existenţiale la care nici un om care stagnează în stadiul copilăriei psihice nu are acces.

2.10 Caută a cunoaşte Totul şi Totul te va cunoaşte pe tine!

Legi ale Puterii
3.1 Nu te închina nimănui şi nu cere închinare de la nimeni!

3.2 Caută mereu să creşti în Putere dar niciodată nu sacrifica pe altarul ei Iubirea, Libertatea, Dreptatea, Binele sau Adevărul.

3.3 Puterea vine doar din Cunoaştere reală, profundă, obiectivă a realităţii şi devine de neoprit doar atunci când se încununează, în faptele sale, cu coroana împărătească a Iubirii necondiţionate (dorinţei intime, extrem de sincere, de ascultare atentă, de înţelegere reală şi de ajutorare concretă imediată a celor aflaţi în suferinţă şi necaz).

3.4 Puterea ta stă în mâinile tale: nu o lăsa niciodată să ajungă în mâinile altuia.
Evită deci mereu credinţa (dogmatică) – ea nu este altceva decât capcana cea mai perfidă prin care oamenii-animale-de-pradă caută să-ţi fure puterea şi să te transforme în sclavul lor psihic şi fizic.

3.5 Puterea se demonstrează prin fapte, nu prin vorbe: niciodată să nu faci confuzie între cele două!

3.6 Manifestă-ţi cu promptitudine toată forţa Puterii tale (în echilibru dinamic cu Iubirea şi Cunoaşterea) împotriva tuturor elementelor distructive din tine (raţionamente greşite, emoţii negative, fanatisme, prejudecăţi, etc.) şi din afara ta (a elementelor distructive ale armoniei sociale: a mincinoşilor şi înşelătorilor, a hoţilor şi tâlharilor, a celor violenţi şi a criminalilor) căci doar astfel vei putea să refaci cu maximă promptitudine armonia distrusă de ele - şi astfel să îţi refaci fericirea, pacea şi armonia fiinţială.
Răul nu poate să triumfe decât atunci când oamenii de bine stau deoparte şi îi ignoră manifestarea distructivă.
***

3.7 În manifestarea Puterii spre apărarea şi întărirea Libertăţii, a Binelui şi a Frumosului, a Unităţii şi a Dreptăţii nu uita să fi cât mai inteligent – scopul e să câştigi în mod armonios „războiul”, nu să te lupţi cu orice preţ!

3.8 Creşte în Putere unindu-te cu alţi semeni puternici şi doritori de Putere întru Ideal. Unirea face puterea.

3.9 Puterea stă în adaptare şi transformare. Ea dispare repede dacă cel care o posedă ignoră schimbarea prea mult timp.
Puterea stă în Creaţie şi Inovaţie: cel care crează dobândeşte putere de creator – şi nu mică este această putere!
Puterea stă în Ştiinţă şi Tehnică, în cercetare ştiinţifică raţională a realităţii.

Naivii care o caută în vorbe „magice” (rugăciuni, mantre, invocaţii, etc.) sau în gesturi „magice” (ritualuri, posturi, mudre, semne, etc.) sunt departe de a înţelege secretele puterii: ei sunt doar bieţi sclavi psihici aduşi în sclavie prin mecanismele de control mental specifice credinţei dogmatice.

3.10 Puterea este cauzală: orice lucru are mai multe cauze şi generează mai multe efecte – cine controlează cauzele controlează şi efectele.
Puterea nu vine decât din cunoaşterea şi stăpânirea mecanismelor de manifestare a cauzelor reale (şi nu imaginare, „divine”, de basm, „supranaturale”, „transcendente”) ale fenomenelor existenţiale (religioase, psihice, filozofice, politice, economice, etc.).

Cel care cunoaşte cauzele reale poate prevedea efectele reale ale unei acţiuni, ale unui mod specific de gândire.
Puterea e a „vedea” în viitor şi în a-l crea după voinţă pe acesta.

Legi ale Binelui

4.1 Fă Binele şi Binele îţi va fi răsplată: cine iubeşte şi ajută cu înţelegere şi discernământ sporit pe cei aflaţi în nevoie va fi iubit şi ajutat la nevoie.
Binele este ceea ce ajută la menţinerea şi armonizarea superioară a Vieţii.

4.2 Binele şi răul nu sunt existenţe neclare şi discrete – fiinţările lor sunt uşor de diferenţiat de cei ce se uită la semnele ce le însoţesc manifestarea specifică.
Binele este însoţit mereu de semnele plăcerii, ale relaxării, ale liniştii, ale fericirii şi mulţumirii existenţiale.

Răul nu merge nicăieri fără de semnele sale clare şi evidente: nelinişte, angoasă, suferinţă psihică, durere.
După semnele lor vei deosebi mereu cu claritate răul de bine.
***

4.3 E bine să ai o cunoaştere cât mai exactă, mai clară şi mai coerentă a realităţilor care te înconjoară (religioase, economice, politice, psihologice, etc.) – ea te ajută să te poţi adapta optim acestor realităţi şi să le poţi stăpâni mecanismele de manifestare specifice.

4.4 E bine să creşti mereu în forţă fizică, emoţională, intelectuală (prin maturizare fizică şi psihică), în putere materială şi financiară (economică), în putere socială (politică) şi în putere creatoare (artistică, ştiinţifică, tehnică, etc.).
Cel care este puternic poate face ceea ce este Bine: mijloacele stau mereu la îndemâna sa – el trebuie doar să ştie şi să vrea să le folosească.

4.5 E bine să cauţi şi să promovezi Adevărul şi Frumosul despre tot ceea ce te înconjoară.
Fi sincer şi deschis în faptele tale, dar nu fi naiv: răul există la fel de clar ca şi binele – protejează-te de el prin cunoaşterea adevăratelor sale pârghii (şi nu a celor imaginare, de basm „divin”) şi prin dorinţa sinceră de a-l evita şi de a-l alunga mereu din tine şi din societate, imediat ce îi sesizezi prezenţa aducătoare de suferinţă şi durere.

4.6 E bine să fi liber: evită înlănţuirea de orice natură şi mai ales evită sclavia psihică.
***

4.7 Bine-voieşte mereu întru Dreptate şi Unitate: mare îţi va fi răsplata unei asemenea bine-voiri!

4.8 Bine-voieşte mereu întru bunăstare şi progres, întru perfecţionare şi dezvoltare continuă – o astfel de bună-voinţă faţă de aceste fiinţări îţi va umple mereu inima de bucurie.

4.9 Bine-voieşte mereu întru Ideal şi Întreg – a ta va fi atunci răsplata Paradisului şi darul Nemuririi Beatifice.

4.10 Fi bun, bunule şi nu îţi amărî niciodată existenţa cu prezenţa acidă a răutăţii.

Din Legile Adevărului
5.1 Adevărul este ceea ce este, acolo unde este, aşa cum este.
Nu căuta adevărul în închipuirile şi halucinaţiile nebunilor şi în basmele „divine”, nu căuta adevărul în speranţe deşarte şi în regrete inutile şi mai ales nu căuta Adevărul în credinţe dogmatice infantile menite doar a înlănţui pe naivi şi neatenţi.

5.2 Adevărul nu poate fi deţinut de cel ce nu Cunoaşte!
Creşterea cantitativă şi calitativă în cunoaşterea unui anumit aspect al realităţii – este precondiţia esenţială a apariţiei şi manifestării Adevărului.

El nu se arată ignoranţilor şi leneşilor, el nu se devoalează în faţa proştilor şi a credincioşilor – calea spre el trece doar prin Cunoaştere şi muncă îndelungă de cercetare acerbă, obiectivă, raţională şi ştiinţifică.
Paşii spre El îi pot face doar cei Inteligenţi - cei care se recunosc în sinea lor cea mai intimă doar ca Cercetători-Creatori ai Realităţii.

Adevărul nu se dă cadou! El se câştigă doar prin dorinţă aprigă nestăvilită de căutare a sa dincolo de tradiţii culturale locale, dincolo de prejudecăţi şi fanatisme, dincolo de aparenţe.

5.3 Adevărul şi minciuna sunt uşor de confuzat doar de către cei superficiali, doar de către cei care şi-au dus mintea în ruine prin practicarea inconştientă a unor tehnici de spălare pe creier cu care au fost „dăruiţi” divin de tot felul de nebuni şi şarlatani „divini”.

Adevărul este ceea ce e evident pentru toată lumea, minciuna este ceea ce evidenţa şi raţiunea respinge de la sine.
***

5.4 E adevărat că Iubirea, Cunoaşterea şi Forţa sunt bune pentru Fiinţă şi e la fel de adevărat că Ura (răutatea, reaua-voinţă), Ignoranţa (prostia, stupizenia) şi Slăbiciunea sunt rele: ele nu duc decât la suferinţă şi angoasă, la durere şi necaz.

5.5 E adevărat că Binele şi Frumosul nu se nasc decât în Idealiştii sinceri, în cei care caută Armonia Întregului mai presus de orice.

5.6 E adevărat că Libertatea, Dreptatea şi Unitatea sunt împreună biletul spre fericire a celui regăsit extatic întru fiinţare.
***

5.7 Calea spre Adevăr e uneori lungă şi anevoioasă, dar presărată cu răsplăţi şi daruri nemaiauzite şi nemaivăzute: cu minunăţii şi minuni la care vulgul needucat nu va avea acces niciodată.

5.8 Adevărul nu este o persoană sau un obiect – niciodată adevărul infinit nu va fi cuprins vreodată de privirea unui muritor.
Doar un ignorant care nu are acces la Lumea Ideilor şi Conceptelor poate să creadă că Adevărul este un „om cu plete”, o „femeie cu robă”, sau vreun „bostan” oarecare din grădină.
***

5.9 Adevărul este relativ – dar unele adevăruri sunt mai relative decât altele.

5.10 Nu există adevăr absolut: naivii care îl caută sau cei care cred că l-au găsit – sunt doar bieţi sărmani legaţi la ochi şi prinşi în lanţurile grele ale sclaviei psihice.
Amară le e viaţa celor care se lasă hipnotizaţi de „magia”, cuvintele „magice”, scoase din niscaiva cărţi „sacre”.

Legi ale Frumosului
6.1 Frumosul se naşte doar în acord cu Armonia – cei care văd frumosul în distrugere şi suferinţă sunt doar fiinţe cu mintea rătăcită în confuzie, incapabilă să mai facă distincţiile necesare recunoaşterii Frumosului.

6.2 Când Frumosul ţi se arată privirii îl ştii imediat pentru că un fior beatific îţi pătrunde atunci Fiinţa – prezenţa Lui nu este niciodată fadă şi ştearsă ci întotdeauna ea e cutremurătoare şi revelatorie existenţial.

6.3 Când Frumuseţea ţi se aşează în câmpul perceptiv nu poţi să nu o vezi: ea e cea care te cheamă întotdeauna înspre Absolut, întru perpetuă auto-transcendere de sine.
***

6.4 E Frumos ceea ce poartă pecetea Iubirii, a Cunoaşterii şi a Puterii!

6.5 E frumos cel care întru Bine îşi găseşte fiinţare, e frumos cel care în Adevăr mintea o îndeamnă spre deşteptare.

6.6 E frumos cel care trăieşte mereu sub steagul Libertăţii (de conştiinţă, de creaţie, de exprimare armonioasă, ...), e frumoasă cea care sub stindardul Dreptăţii (al garantării libertăţilor individuale şi al drepturilor fundamentale ale omului, al echităţii sociale interrasiale, al drepturilor egale pentru femei şi bărbaţi, ...) şi al Unităţii mărşăluieşte cu încredere în viitor: cu adevărat acesta va fi un viitor al armoniei existenţiale.

Lupta pentru el/ea este uşoară dacă se face cu inteligenţă în gândire şi eleganţă în acţiune – presărată însă, când e cazul, şi cu frumuseţea durităţii diamantului, ferm stabilită în obiectivul urmărit şi tăind cu înţelegere şi bunăvoinţă răul social (religios, politic, filosofic, psihologic, economic, etc.) care împiedecă realizarea Libertăţii, Dreptăţii şi Unităţii în societate.

6.7 E mereu frumos ceea ce se regăseşte continuu întru perfecţionare şi desăvârşire: cu adevărat o astfel de Fiinţă îşi trăieşte viaţa întru frumuseţe şi beatitudine.

Ea nu cunoaşte urâtul decât pentru a-l metamorfoza imediat în frumos prin „magia” transformării trans-religioase întru Ideal şi existenţă etică armonioasă.
***

6.8 Fii frumos frate, fi frumoasă soră - în acţiune, simţire şi gândire - şi nu uita: secretul frumuseţii e eleganţa şi graţia, e fermitatea şi statornicia, e suflul vieţii cuprinse în iubire şi bunătate, în înţelepciune şi forţă, în vieţuire lucidă la sânul Întregului.

6.9 Acolo unde viaţa tresaltă în exaltare, acolo unde viaţa convieţuieşte liniştită în pace – acolo negreşit frumuseţea şi-a găsit sălaş.

6.10 Atunci când ochii ţi se înfioară de emoţie, când trupul îţi este cuprins de exaltare, atunci când mintea uită momentan de sine absorbită în contemplare – atunci frumuseţea ta e prezentă spre manifestare, atunci frumuseţea lumii îşi găseşte prin tine reflectare.

Legi ale Libertăţii
7.1 Fi mereu liber! Nu îţi lăsa niciodată libertatea îngrădită, dar nu o îngrădi nici tu pe a celorlalţi.

7.2 Libertatea, de cele mai multe ori, nu este un dar cât este rezultatul continuu al unui proces – acela al luptei pentru libertate.

7.3 Celor care nu sunt dispuşi să-şi apere libertatea, aceasta le va fi luată de la ei!
Libertatea este o flacără care arde doar în inimile celor care ştiu să-i întreţină focul prin puterea de nestins a Idealurilor Omului Universal.

7.4 Libertatea e cununa acelora plini de Iubire, Cunoaştere şi Forţă – fără oricare din aceste trei diademe cununa libertăţii este oricând în pericol să fie smulsă de pe capul celui care o poartă şi sfărâmată de pământ pentru a fi înlocuită cu cununa de suferinţe „spirituale” a nenorocitului ajuns sclav psihic.

7.5 Libertatea e răsplata celor care fac Binele şi distrug răul, a celor care crează Frumosul şi alungă urâtul, a celor care caută şi găsesc Adevărul evident al manifestării fiecărui fenomen cu care iau contact.

7.6 Acolo unde nu e Dreptate (şi nici luptă pentru Dreptate) nici Libertate nu e – acolo unde Unitate întru Armonie şi Ideal nu e, acolo e dezbinare şi înlănţuire, suferinţă şi angoasă.

7.7 Libertatea atrage după sine binecuvântarea fericirii – cel lipsit de libertate (fizică sau psihică) se depărtează de această binecuvântare.

7.8 Cel care nu atinge Maturitatea Psihică pe fiecare din cele 7 Raze ale Cunoaşterii Universale nu este un Om Liber – drumul spre Libertate nu trece decât prin Individualizare şi Maturizare Psihică.

7.9 Nu este Libertate fără Responsabilitate – cel liber este întotdeauna şi cel responsabil de menţinerea şi extinderea libertăţii sale şi a semenilor săi.

7.10 Libertatea este cheia spre Absolut, cel care nu are această cheie nu poate deschide Porţile Noilor Ere - Porţile Desăvârşirii.

Legi ale Dreptăţii
8.1 Când Dreptatea vieţuieşte în inimile oamenilor atunci societatea trăieşte în armonie şi pace, când ea îşi găseşte loc în minţile lor acestea îşi găsesc echilibrul, liniştea şi fericirea.

8.2 Dreptatea este a face tot ceea ce este necesar pentru a menţine vieţuirea armonioasă a individului şi societăţii şi pentru a elimina (imobiliza, izola, transforma sau distruge) din aceştia acele elemente perturbatoare ale armoniei (din individ raţionamentele greşite, aşteptările false, prejudecăţile, fanatismele, emoţiile negative – iar din societate: înşelătorii şi şarlatanii, hoţii şi tâlharii, bătăuşii şi criminalii).

8.3 A fi drept înseamnă a discrimina între bine şi rău (între ceea ce produce fericire şi plăcere şi ceea ce produce suferinţă şi durere – între ceea ce duce la vieţuirea armonioasă şi ceea ce duce la contrariul ei) şi apoi a face fără ezitare binele şi a evita şi a distruge răul din tine şi din societate.

Fi drept fratele meu, fi dreaptă sora mea - căci doar cei drepţi găsesc pacea minţii şi încântarea inimii!
Respectă Drepturile Fundamentale ale Omului (la fericire, la viaţă, la libertate de conştiinţă, de mişcare, de exprimare, etc.) şi protejează-le de profanare – astfel te respecţi pe tine ca Om, te protejezi pe tine ca Fiinţă.
***

8.4 Nu poate fi drept cel care nu iubeşte, cel care nu cunoaşte (nu are discernământ sporit) şi cel care este slab (nu are puterea necesară pentru a apăra şi păstra dreptatea în sine şi în afara sa).
Iubirea, Cunoaşterea şi Forţa sunt pilonii fundamentali ai Justiţiei – Binele, Adevărul, Frumosul, Libertatea, Unitatea şi Desăvârşirea sunt coloanele ce mărginesc drumul infinit întru binecuvântări al omului regăsit întru Dreptate.
***

8.5 Vindecă-i pe cei bolnavi, ajută-i pe cei în necaz, apără-i pe cei slabi, învaţă-i pe cei ignoranţi: aceasta este fratele meu şi sora mea Dreptatea!

8.6 Dăruieşte din ce ţi s-a dăruit, redistribuie din prea plinul pe care îl ai şi alungă mereu hoţia şi înşelăciunea din societate – fi mereu drept iubit frate întru fiinţare.

8.7 Mărturiseşte adevărul când îl cunoşti direct, caută să-l afli când nu îl cunoşti: fi sincer cu tine însuţi şi cu semenii tăi - Dreptate fără Adevăr nu poate fi!

8.8 Preţuieşte viaţa şi nu o ucide: ea este darul făcut Fiinţei de Întreg prin acţiunea a infinite generaţii de transformări – e o minune care trebuie preţuită nespus.
Apără deci mereu viaţa întru armonie – pentru ca Dreptate să fie trebuie mai întâi ca Viaţă să fie.

8.9 Cel drept când priveşte în sine vede pace, relaxare şi bunăstare – cel nedrept nu vede însă în el decât suferinţă şi angoasă, durere şi nemulţumire.
Nu e suficient să eviţi nedreptatea ci trebuie să lupţi activ pentru Dreptate – cel care nu luptă pentru Dreptate este un om nedrept, un om nedemn de binecuvântările date de Întreg celor aflaţi întru Armonie.

8.10 Vremea Dreptăţii, a Echităţii, a Armoniei nu vine niciodată fără efort şi fără de luptă – nimeni nu-ţi va face cadou aceste nepreţuite daruri – doar cel care ştie să lupte pentru ele le va putea dobândi: împărăţia Dreptăţii e a celor viteji, a celor care nu cunosc frica, a celor în prezenţa cărora vigoarea verticalităţii Idealului face să vibreze nespus Viaţa Armoniei de Sine.

Legi ale Unităţii
9.1 Fiţi mereu uniţi întru Ideal fraţilor! Unitatea e puterea celor inteligenţi, dezbinarea e slăbiciunea celor ignoranţi.
Nu vă lăsaţi dezbinaţi: luptaţi pentru Unitate şi nicicând nu veţi cunoaşte singurătatea, suferinţa şi lipsa de căldură fiinţială.

Nu vă uniţi însă întru rău – precum o haită de lupi – astfel veţi aduce asupra voastră doar nenorociri şi blesteme – şi pedepsele binemeritate pe care mai devreme sau mai târziu Individul, Societatea şi Întregul le vor vărsa amarnic asupra voastră.

9.2 Fiţi solidari cu cei aflaţi în suferinţă (fizică, psihică, familială, materială, financiară, etc.)!
Ajutaţi-i să scape de ea şi astfel veţi cunoaşte avantajele Unităţii - atunci când voi veţi fi în necaz întotdeauna va fi o mână care să vă ajute să scăpaţi de el.
Vai însă de cei care trăiesc în ură şi dezbinare: când nenorocirea îi va lovi nu vor găsi nicăieri alinare.
***

9.3 Unul este un individ, doi (un el şi o ea) sunt o minimă familie, trei şi mai mulţi sunt o societate.
Fi în unitate cu tine însuţi - nu crea dezbinări identitare absurde în tine însuţi – tu ca identitate eşti un Întreg de nedezlipit care cuprinde laolaltă trupul şi mintea, emoţiile şi gândurile, intuiţiile şi raţionamentele, stările specifice veghii cât şi cele specifice visului („sufletului”) - nu te identifica în mod absurd doar cu unele din aceste componente ale tale.

Nu te dezbina pe tine însuţi, rămâi unit şi fiinţa îţi va fi o fortăreaţă pe zidurile căreia flamurile Idealurilor şi mai ales cele ale Libertăţii şi manifestării eterne întru Împlinire de Sine vor flutura în mod continuu.
Nu-ţi lăsa familia să trăiască în dezbinare şi conflict: ascultă voinţa fiecărui membru al familiei şi împreună luaţi calea unităţii şi a păcii, a mulţumirii întregii familii.

Nu privi nepăsător când vezi dezbinare în societate: după ea va veni în curând conflictul, suferinţa şi nenorocirea – elimină din ea sâmburii dezbinării şi caută împreună cu semenii tăi Unitatea întru Ideal: mare vă va fi bucuria păşirii pe Drumul Unităţii.
***

9.4 Nu este Unitate fără de Iubire (dorinţă sinceră de a ajuta toţi semenii întru fiinţă), fără de Cunoaştere (a modalităţilor concrete de creare şi de apărare a ei) şi fără de Putere (fără de mijloacele necesare – politice, economice, intelectuale, materiale, etc. - creării şi menţinerii ei).

9.5 Nu este Unitate fără de Bine, fără de Adevăr şi fără de Frumos: Unitatea fără de Bine este constrângere totalitară, cea fără de Adevăr este minciună şi înşelăciune - unitatea fără de Frumos este dezgust şi repulsie.

9.6 Nu este Unitate acolo unde Libertatea e doar un vis îndepărtat (acolo e doar lagăr de concentrare şi exploatare sclavagistă), nu este Unitate acolo unde Dreptatea e doar o speranţă palidă (acolo unde e o perpetuă zonă de conflict „divin” sau de altă natură) – nu este Unitate acolo unde dorinţa de Perfecţionare şi Progres nu îşi găsesc rezonanţă existenţială (acolo e doar înlănţuire, împietrire şi în cele din urmă putrezire „spirituală” sau de altă natură).

9.7 Unul e Unitatea Individualizată, doi şi mai mulţi e Unitatea în Multiplicitate.
Pentru cei aflaţi în Unitate întru Ideal obiectivele milenare ale trăirii în Paradis, ale Nemuririi Beatifice sau ale Învierii, se apropie cu paşi repezi spre împlinire prin ei.

9.8 Unitatea este Fraternitate Universală cu toate Fiinţele şi cu toţi oamenii.

9.9 Recunoaşte şi acceptă Unitatea în Diversitate – o altfel de Unitate (întru conformitate oarbă, întru clonare credincioasă pentru sclavie „spirituală”, întru acţiune dogmatică şi fanatică) nu este demnă de un om regăsit întru Ideal şi Întreg.

9.10 Unitatea vine din Ideal şi e mediată de comunicare sinceră, directă, neintermediată, deschisă, binevoitoare cu toţi semenii întru Fiinţă. Fără comunicare nu este Unitate.
 
Legi ale Absolutului /Perfecţionării/ Dezvoltării
10.1 În Ideal şi Absolut nu sunt Limite – desăvârşirea este continuă şi infinită – spre ea sunt chemaţi doar prietenii Infinitului şi ai Eternităţii regăsiţi beatific în Întreg.

10.2 Perfecţionarea/ Dezvoltarea se face întotdeauna doar prin Educaţie continuă, Cercetare continuă şi Creaţie continuă.

10.3 Creşterea cantitativă (informaţională) şi calitativă (cognitivă) în Cunoaştere este condiţia de bază a Perfecţionării de Sine - a păşirii spre Desăvârşire.
***

10.4 Nu este Perfecţionare/ Desăvârşire prin tehnici şi mijloace infantile - prin „recitări” copilăreşti de formule şi rugăciuni „magice”/ „sacre”, prin efectuarea prostească a unor ritualuri şi gesturi presupus „magice”/ „sacre”, ş.a.m.d.
Prin efectuarea naivă, inconştientă chiar, a acestor „tehnici” specifice credinţei dogmatice se produce doar exact inversul perfecţionării: stagnarea şi involuţia psihică a nefericitului care le practică.

10.5 Principalul progres real al umanităţii este progresul ştiinţific şi tehnic – progresul în celelalte domenii ale societăţii umane este, de cele mai multe ori, doar o reflecţie a acestui progres.
Mijloacele şi principiile Ştiinţei şi Tehnici sunt mijloacele şi principiile Progresului, ale Desăvârşirii reale (nu fictive, imaginare, halucinatorii cum sunt cele specifice basmelor „divine” promovate de diferite credinţe dogmatice).

10.6 Nu este Desăvârşire fără viaţă trăită întru împlinirea deplină a tuturor celor 10 Idealuri ale Omului Universal!

10.7 Drumul spre Desăvârşire trece mereu prin cele 12 Porţi ale Erelor, prin Etica Armoniei şi prin cele 4 Surse Majore ale Fericirii.

10.8 Drumul de Individualizare şi Maturizare Psihică este singurul drum de desăvârşire reală: el trece prin Zetrian (/ Calea Percepţiei Infinite) şi se continuă toată viaţa prin studiu şi creaţie individuală şi socială întru Fiinţă şi Întreg.

10.9 Pentru Individ şi Societate este, actualmente, o singură cale clar conturată de perfecţionare şi desăvârşire „spirituală” reală, obiectivă, perceptibilă în mod evident: Calea Valorilor TransReligioase.
Aceasta e Calea care poate duce omul şi umanitatea în mod real, concret, faptic înspre Paradis, Înviere şi Nemurire Beatifică.

10.10 Pentru Umanitate este un singur drum major de perfecţionare şi depăşire de sine: Drumul Cosmosului - drumul întemeierii şi extinderii la infinit a Civilizaţiei Cosmico-Informaţionale – Individual-Globale, născută de actualul Val Existenţial.

Niciun comentariu:

Radu Lucian Alexandru