Sursele Majore ale Fericirii/ Armoniei


1. Deoarece fiinţa umană este o fiinţă complexă fericirea şi armonia ei este rezultatul unor acţiuni armonizatoare specifice de o natură destul de complexă(a se vedea în acest sens cartea „Etica Armoniei”, cap. „Etica Armoniei”).

2. Prin urmare respectarea ad-literam (oarbă, nediscriminativă) a oricărui set de instrucţiuni morale sau etice nu este capabilă să genereze fericirea şi armonia celui care le caută pe acestea.

3. De aceea Sursele (Izvoarele/ Originile/ Cauzele Prime ... ) Armoniei pe care le vom enumera în continuare trebuie înţelese şi aplicate în practică cu maxim discernământ şi atenţie – fiecare situaţie decizională particulară necesitând răspunsuri individuale specifice adecvate ei!
***

4. Aşadar pentru orientarea generală morală şi etică a acţiunii individuale şi sociale armonioase Omul Liber caută să respecte şi să promoveze cu putere manifestarea prin sine a următoarelor 4 Surse Majore (evidente) ale Armoniei/Fericirii:

4.1- sinceritatea şi corectitudinea (promovarea adevărului şi denunţarea minciunii şi a imposturii) – non-înşelarea!

Permiterea manifestării în noi şi/sau în societate a minciunii, imposturii, înşelăciunii (sub orice formă s-ar manifesta ele: religioasă, politică, psihologică, economică, etc.) nu duce decât la distrugerea armoniei interne şi sociale prin împiedecarea noastră şi a instanţelor sociale de a acţiona în cunoştinţă de cauză (în urma cunoaşterii realităţii de fapt).
***

4.2- cinstea şi dăruireanon-furtul.
Averea (proprietatea) unui individ se formează prin muncă şi prin dăruire - făcută de natură, de societate, de familie, de ceilalţi membrii ai societăţii!
Cel care a primit în DAR este dator să dea în DAR pentru a se putea realiza Armonia Socială a Dăruirii (ciclul etern al dăruirii sociale continue).

Indivizii sunt datori să respecte şi să protejeze rodul muncii şi darurile primite de alţii (să nu le fure) dar sunt datori şi ca din ceea ce obţin prin muncă sau primesc ca dar să dăruiască la rândul lor!
***

4.3- pacea şi împăcarea (pacificarea) – non-violenţa.
4.3.1 Pacea este idealul de dorit şi de urmărit cu tenacitate spre a fi făcut posibil pe o scară cât mai largă şi de o manieră cât mai profundă.
Omul Liber este dator faţă de sine să promoveze pacea şi armonia în interiorul său (în mintea, în emoţiile şi în trupul său); faţă de societate e dator să promoveze mereu pacea şi armonia în comunităţile umane în care se manifestă; iar faţă de Natură/Întreg el e dator să promoveze pacea şi armonia universală (a întregii vieţii şi a întregii existenţe)!

4.3.2 Rezolvarea conflictelor sociale se va face evident pe cât posibil prin mijloace non-violente: prin comunicare deschisă, prin înţelegere profundă, prin negociere abilă, prin mediere, prin nesupunere civică, prin proteste nonviolente ...
Recursul la violenţă trebuie să se facă doar în cazuri extreme şi doar atunci când toate celelalte mijloace de împăcare au eşuat.

Violenţa e deci legitim a fi folosită doar atât cât e necesar pentru rezolvarea cât mai grabnică a unui conflict care nu a putut fi soluţionat prin nici o altă metodă.

4.3.3 Odată folosită ea trebuie manifestată doar în proporţia minimă necesară (doar la nivelul minim strict necesar) pentru a împiedeca activitatea violentă antisocială a acelor elemente cu porniri nearmonioase.

Indiferent de circumstanţe trebuie să fie însă exclusă (pe cât e maxim posibil) practicarea torturii, a violenţei excesive (animalice, scăpate de sub control), sau aplicarea unor lovituri cu potenţial de rănire majoră, sau cu potenţial de ucidere.

4.3.4 Non-violenţa aceasta ideală nu înseamnă deci că Omul Liber trebuie să rabde (să accepte) aplicarea violenţei asupra sa din partea unor agresori oarecare (indiferent de natura şi de pretenţiile lor), ba chiar dimpotrivă – el trebuie să caute să evite pe cât este posibil violentarea sa, dar când acest lucru nu este posibil Omul Liber trebuie să se apere imediat şi să ia cu precauţie şi curaj toate măsurile (directe sau indirecte) necesare pentru încetarea agresiunii şi imobilizarea agresorului, spre a fi astfel adus în faţa organelor sociale abilitate cu implementarea legii în societate, respectiv cu judecarea şi pedepsirea fărădelegilor.
***

4.3.5 Violenţei (ameninţărilor verbale, şantajelor, violenţei fizice, etc.) promovate de tot felul de elemente antisociale trebuie să i se răspundă prompt prin mijloace non-violente de convingere a agresorului de a renunţa la violenţă - dar dacă acestea nu dau rezultate atunci recursul la violenţă pentru prinderea şi izolarea socială a elementelor violente este evident autorizată.

Omul Liber este un om al Păcii şi Non-violenţei, dar nu se sfieşte să apeleze la război şi la violenţă atunci când armonia şi libertăţile sale îi sunt puse în pericol de tot felul de elemente umane cu porniri de animale de pradă (tiranice, totalitare, tâlhăreşti, înşelătoare).

4.3.6 Non-violenţa (mai precis minimul de violenţă) este deci idealul de urmărit atât la nivel individual şi familial cât şi social.

Dar nimeni nu trebuie să se amăgească cu vorbe frumoase: violenţei elementelor antisociale, dacă nu i se răspunde prompt în prima fază cu măsuri ferme nonviolente, iar apoi (dacă prima strategie nu funcţionează, atunci) chiar cu violenţă fizică (necesară imobilizării şi izolării lor sociale - în scopul împiedicării distrugerilor pe care le proferează şi a transformării lor întru armonie cu timpul) atunci nu se ajunge decât la distrugere şi mai mare a armoniei sociale, la şantaj, la comportament mafiot şi la tiranie – adică cu alte cuvinte la viaţă nefericită.
***

4.4- compasiunea şi vindecarea (respectarea şi promovarea vieţii) – non-uciderea - este idealul spre care ţinteşte mereu Omul Liber, pentru că pentru el viaţa este sacră.

4.4.1 Omul Armonios luptă deci să o protejeze pe acesta ca o condiţie fundamental bazală pentru existenţa unei societăţi armonioase – pentru ca ceva să fie armonios el trebuie mai întâi să fie şi să lupte să continue să fie!
Non-uciderea este deci un garant al fiinţării în armonie!

În această direcţie de promovare şi protejare a vieţii, omul nu trebuie să se reducă doar la protejarea vieţii umane, ci evident el trebuie să includă în acţiunile sale şi protejarea şi apărarea vieţii animale (de exemplu prin refuzul de a ucide şi mânca carne de animal) şi naturale (prin grija faţă de mediu).

4.4.2 Non-uciderea este garanţia vieţii.
Omul Liber preţuieşte această garanţie şi o apără mereu de profanare!
Războaiele şi luptele care pot duce la uciderea vieţii trebuie deci evitate cu maximă hotărâre şi fermitate – ele trebuie să fie întotdeauna doar ultima resursă la care se poate apela doar pentru protejarea vieţii şi libertăţii proprii respectiv a armoniei sociale împotriva acţiunii unor elemente antisociale nearmonioase pornite împotriva lor.

4.4.3 Chiar şi ca ultimă resursă ea trebuie aplicată cu grijă maximă pentru a limita cât mai mult numărul victimelor combatante, respectiv colaterale/ necombatante (acesta trebuind să tindă spre zero ca ideal) şi doar după ce toate celelalte metode posibile de apărare şi protejare a vieţii întru ideal au dat greş în faţa agresorului care le ameninţă.

Acest agresor trebuie să înţelegem că nu este decât o fiinţă rătăcită în suferinţă şi amărăciune, cuprinsă de o ură şi de o nebunie temporară.

De aceea el trebuie prompt imobilizat şi împiedicat a mai produce distrugere în societate iar apoi ajutat frăţeşte cu iubire şi înţelepciune spre a putea alunga din sine răul de care s-a lăsat cuprins.
***

5. Aşadar Legămintele pe care Omul Idealist şi le ia faţă de sine însuşi şi faţă de societate (ca şi garant ale armoniei şi fericirii sale) sunt următoarele:

5.1- „Nu voi înşela şi nu voi minţii, voi fi mereu sincer, corect şi voi promova adevărul şi doar adevărul!

5.2- Nu voi fura, voi fi cinstit, muncitor şi darnic – Întregul va găsi mereu în mine un canal perpetuu al distribuirii bunăstării!

5.3- Nu voi fi violent şi voi promova mereu pacea şi împăcarea!

5.4- Nu voi ucide, căci Viaţa o respect mereu în sfinţenia ei supremă – voi fi deci plin de compasiune şi voi căuta să o vindec oriunde o găsesc rănită şi suferindă!

5.5- Toate aceste Legăminte le voi ţine cu sfinţenie, căci ştiu că doar astfel în tine Întregule şi lângă voi Fiinţelor mă voi regăsii mereu în Armonie şi beatitudine existenţială deplină!”

2 comentarii:

sapte spunea...

Mi se pare foarte interesant tot ce se intampla pe acest blog,in special pentru ca aproape toate lucrurile scrise aici coincid cu propriile mele principii morale.De altfel,tot ce cere religia este de a fi un om bun pentru binele celor din jurul tau si implicit,al tau.Cu toate acestea,oamenii,obligati de multe ori sa se pozitioneze in situatii critice,in care idealismul se pierde,au nevoie de lucruri concrete. Binele si raul sunt notiuni abstracte si deci,gandirea profunda si "scormonirea" in intrega fiinta(si implicit in subconstient) pentru a gasi esenta (adevarul personal) devine greu de realizat.Pentru acesti oameni(adic majoritatea oamenilor) si pentru cei care,contrar tendintei umane, se incapataneaza sa nu evolueze,sunt scrise documente precum Biblia si Evanghelia. Acesti oameni recurg la "a privi in exterior,nu in interior",prin autosuficienta.Ei iau aceste legi morale fara a cerceta,ei neajungand niciodata sa gaseasca fericirea pura si adevarul in esenta,deoarece ,da ,sunt limitati(prin,cum am mai spus,autosuficienta).Considera ca prin indeplinirea unor fapte "bune" si prin neindeplinirea unora "rele" vor ajunge in Paradis,Rai,etc.Pana acum,nimic nou pentru dumneavoastra.
Totusi,cu ce ma opun lucrurilor pe care le-ati spus mai sus:
1.Acest set de legi morale,al credintei Ortodoxe si nu numai(dar cred ca la primul v-ati referit cel mai mult) nu este unul rau,dimpotriva.Important este ca fiecare om il poateintelege cum vrea.
2.Consider ca exprimarea in cele opt paragrafe atribuite trans-religiei este de multe ori plina de ura fata de alte religii.De aceasta ura eu cred ca ar trebui sa ne eliberam pentru a fi cu adevarat liberi.
3.Din moment ce stiti ca libertatea si frumusetea se descopera cu greu si sunt efemere, din moment ce fiecare are adevarul lui propriu,din moment ce sunteti impotriva religiilor si dogmelor, de ce aveti o religie pentru asta? Aveti si dogme,desi sunteti impotriva lor.Inteleg la ce va referiti prin ele,dar de ce trebuie structurata o chestie atat de fragila si frumoasa?Lasati-o sa curga in dumneavoastra si daruind din ea prin simpla emotie,veti vedea ca si cei din jurul dvs se schimba.Eu cel putin asa cred,inca.
O seara buna si imi cer scuze ca am scris atat de mult.

Radu Lucian Alexandru spunea...

Trans-Religia nu promoveaza ura de nici un fel.
Acest lucru nu inseamna insa ca atunci cind vedem in jurul nostru minciună si uritenie să ne facem ca nu le vedem.
A intelege realist situatia lumii e un pas absolut necesar pentru a putea lua apoi masurile necesare pentru a remedia lucrurile rele pe care le constatam in noi si in societate.

Apoi e evident ca nu sunt impotriva religiei în genere ca fenomen - ci doar a anumitor manifestări religioase nocive (dogmatice, totalitare, mincinoase, etc.).

A se vedea in acest sens clasificarile religiilor facute aici:
http://manifestul-miscarii-trans-religioase.blogspot.com/2009/09/clasificari-ale-religiilor-existente.html

Alta precizare - trans-religia nu e construită pe dogme (valori absolute imuabile si eterne) ci pe Valori si Structuri care pot fi schimbate daca se dovedeste nocivitatea lor pentru individ si societate- a se vedea in acest sens postarea:
http://manifestul-miscarii-trans-religioase.blogspot.com/2009/09/transreligia-si-adaptarea.html

Pentru a vedea exact ce inteleg eu prin religie vedeti va rog si postarea urmatoare:
http://noua-ordine-religioasa.blogspot.com/2009/05/filosofie-stiinta-si-religie.html

In rest vă multumesc de aprecieri si va doresc toate cele bune intru Ideal si Întreg!

Radu Lucian Alexandru