Gândirea critică-discriminativ-constructivă


1. Trans-Religia sprijină puternic dezvoltarea gândirii critice constructive şi a discernământului fiecărui membru al ei (ca şi căi majore de individualizare şi maturizare psihică).

2. Câteva din metodele (mijloacele) recomandate a fi folosite în acest sens de fiecare om trans-religios sunt şi următoarele:

2.1- susţinerea permanentă în noi şi în societate a unui dialog sincer, deschis, pătruns de spiritul tuturor celor 10 idealuri şi păstrat cu grijă în limitele bunului-simţ, al umanismului, al rigorilor logicii şi al discursului raţional;

2.2- deconstrucţia raţională detaliată a sistemelor ideatic-conceptuale şi/sau reale (social manifestate) în părţile lor componente pentru identificarea cât mai obiectivă a prezenţei în cadrul lor a unor contradicţii, a unor manifestări incoerente, confuze, a unor neadevăruri, a unor manifestări dogmatice şi non-idealiste, a unor porniri ne-umane (îndreptate împotriva intereselor societăţii umane);

2.3- consultarea şi studierea cu atenţie şi discernământ sporit a cât mai multor Viziuni Alternative (a cel puţin trei astfel de viziuni) cât mai întemeiate pe probe solide, verificabile, ştiinţifice - despre modul posibil de desfăşurare a unor evenimente, despre cauzele şi efectele reale ale unor manifestări sociale şi individuale şi despre oricare din aspectele realităţilor cu care intrăm în contact la un moment dat;

2.4- expunerea dramatică şi tragică (prin picturi, desene, caricaturi, fotografii, piese de teatru, filme artistice şi documentare) a aspectelor negative (din punct de vedere al armoniei comunităţilor umane) ale diferitelor manifestări sociale religioase, filozofice, politice, etc.;

2.5- umorul (râsul) sănătos, de calitate, manifestat prin piese şi filme comice, bancuri şi glume, farse, caricaturi, ilustraţii şi benzi desenate comice, etc.

2.5.1 Acestea toate sunt capabile să ilustreze foarte evident defecte, incoerenţe, contradicţii ale unor sisteme religioase şi filozofice dogmatice promovate pe de o parte de diferiţi şarlatani şi nebuni cu pretenţii care mai de care mai ridicole şi mai hilare şi pe de altă parte de diferiţi naivi, creduli şi ignoranţi care au căzut în capcanele întinse pentru ei de cei din prima categorie.

2.6- refuzul categoric al îmbrăţişării absolutiste (dogmatice, fanatice, necritice) a unor răspunsuri şi viziuni ale realităţii, indiferent de cine expune acele viziuni!

2.6.1 Mintea Omului Liber trebuie să rămână întotdeauna deschisă unor noi viziuni asupra realităţii şi într-o stare continuă de alertă-percepţie a ceea ce se petrece în interiorul şi în afara sa!

2.6.2 Încrustarea minţii în viziuni absolutiste (dogmatice) nu face decât să deschidă calea amară a înlănţuirii ulterioare a acelei minţii în lanţurile grele ale sclaviei mentale, a menţinerii ei forţate într-o stare oarecare de masificare mentală şi de imaturitate (infantilitate) psihică.

2.7- păstrarea unei viziuni realiste asupra Universului şi a fenomenelor care se manifestă în el – fenomene care din anumite puncte de vedere sunt bune, utile şi favorabile pentru trăirea vieţii umane în armonie, dar din alte puncte de vedere apar ca nefiind utile şi favorabile păstrării acestei armonii (de exemplu ceea ce poate fi bun într-un anumit timp sau într-un anumit spaţiu (în anumite circumstanţe specifice) poate fi rău în alt timp sau spaţiu (în alte circumstanţe specifice).

2.8- păstrarea unei viziuni realiste asupra felului de a fi al oamenilor şi despre caracterul lor – trebuie să conştientizăm că în realitate suficient de mulţi oameni sunt mincinoşi, ipocriţi, răuvoitori, înşelători, etc.
***

3. A avea încredere absolută într-un om (indiferent de ce ar pretinde acesta despre sine) e a ne pune viaţa şi armonia în pericol.

4. Aceasta însă nu înseamnă să nu avem deloc încredere în oameni – ci dimpotrivă să avem încredere relativă, o încredere provizorie pe care le-o acordăm doar atunci când avem nevoie de ajutorul şi mărturia lor şi doar pe timpul cât avem nevoie de acest ajutor.

5. Dacă ei ne trădează încrederea şi o singură dată şi chiar sub un singur aspect trebuie din acel moment să fim de trei ori mai atenţi şi mai circumspecţi faţă de sinceritatea şi intenţiile lor reale faţă de noi!

6. Lumea e suficient de plină de indivizi umani aflaţi doar în „stadiul animal” de dezvoltare, care de abia aşteptă să profite de naivitatea, lipsa de atenţie, de gândire critică şi de prevedere a celorlalţi oameni.

7. Aceste „animale umanoide de pradă” sunt în continuă căutare de victime şi născocesc mereu şi mereu noi capcane şi metode viclene prin care să-i prindă în cursă pe cei naivi şi neprevăzători.

8. Singura armă pe care o avem în faţa acestor „lupi umani” (de multe ori îmbrăcaţi în haine de „oi” şi/sau de „păstori divini”), a acestor oameni cu trăsături animalice (viclenie, porniri violente şi criminale, etc.) este de multe ori doar întărirea gândirii critice pe care o avem (cel puţin în contextul societăţilor în care aceste „şarlatanii divine” sunt protejate încă prin lege).

9. Nu ne ajută cu nimic să fim optimişti în legătură cu natura umană – adevărul este că „animalele-umane” de „pradă” respectiv „de prădat” (care se lasă cu uşurinţă „prădate”) există şi sunt printre noi pentru mult timp de acum înainte.

10. În această privinţă trebuie să fim doar realişti, pentru a putea recunoaşte răul din ei şi astfel să putem găsi cele mai bune metode pentru a-l elimina din ei şi din societatea umană!

11. De asemenea nu ne ajută cu nimic să fim pesimişti total în acest sens – adevărul este că nu toţi oamenii sunt „oameni-animale”: mulţi oameni au depăşit acest stadiu de dezvoltare psihică – şi ei sunt din ce în ce mai mulţi!

12. În acest sens trebuie să fim nici optimişti, nici pesimişti, ci doar realişti, obiectivi – să vedem cu adânc discernământ deopotrivă şi răul şi binele, acolo unde sunt: în noi, în semenii noştri şi în societăţile noaste şi apoi să încercăm să eliminăm răul şi să întărim binele: din noi, din ceilalţi oameni şi din societatea umană!

Niciun comentariu:

Radu Lucian Alexandru