Percepţia Trans-Sistemică


1. Percepţia Trans-Sistemică este percepţia simultană a mai multor Sisteme, este ieşirea din dogmatism şi fanatism, este recunoaşterea existenţei unor infinităţi de Sisteme şi astfel implicit a relativităţii unei percepţii sistemice oarecare.

2. Percepţia Trans-Sistemică dă astfel naştere la Trans-Religios – prin percepţia simultană a mai multor sisteme religioase şi a mai multor sisteme de raportare (filozofice, psihologice, ştiinţifice, artistice, religioase, politice, economice, etc.) la diferitele realităţi ale existenţei.

3. Percepţia Trans-Religioasă este conştientă de faptul că fiecare astfel de percepţie sistemică este doar o percepţie limitată a Ceea Ce Este şi nu uită că fiecare fenomen poate fi privit prin intermediul mai multor tipuri de percepţii sistemice - poate fi privit şi înţeles din mai multe unghiuri de vedere.

4. Ea ştie că alegerea unghiului de privit este definitorie pentru ceea ce va vedea şi de aceea pentru a avea o viziune cât mai completă asupra unui fenomen ea caută să-l perceapă din cât mai multe puncte de vedere posibile - prin intermediul cât mai multor percepţii sistemice.

5. Ea ştie că orice percepţie (chiar şi percepţia trans-sistemică) nu este decât o percepţie sistemică – deoarece orice percepţie presupune din start multiplicitatea, care presupune legături între părţile ei, care presupun Sistemul (oriunde este o legătură este un Sistem – orice este un sistem este o multiplicitate) – deci orice percepţie nu poate fi decât o percepţie sistemică.

6. Dar pe când cei care se asociază doar unei percepţii sistemice oarecare îşi limitează inevitabil sfera de cuprindere a conştiinţei (asumându-şi astfel inevitabil un iz de absolutism, fanatism şi dogmatism) cei care rămân mereu deschişi mai multor percepţii sistemice oarecare (lăsând astfel să se manifeste în ei percepţia trans-sistemică) se deschid infinitului şi extinderii fără limite a conştiinţei proprii.

7. Această deschidere infinită îşi asumă ca şi corolar al ei acceptarea senină a relativităţii oricărei percepţii şi lucrul constant cu probabilităţile (şi nu cu nişte false certitudini pe care nici o percepţie sistemică nu le poate oferi).

8. Asumarea absolutistă a unei percepţii sistemice oarecare nu poate fi decât rodul ignoranţei - a susţinerii în psihic a unui câmp perceptiv destul de restrâns – pe când percepţia trans-sistemică este rodul lărgirii câmpului perceptiv spre infinit.

9. Percepţiile sistemice oarecare trăiesc cu false certitudini şi îşi ascund ignoranţa după ele – percepţia trans-sistemică vieţuieşte în relativ şi în deschiderea continuă spre Nou, de o manieră matură, prevăzătoare şi critic constructivă întru Armonie şi întru Ideal.

10. Percepţia sistemică oarecare se încrustează în finit - percepţia trans-sistemică se regăseşte în infinit.

11. Angoasa celui care are „certitudini” este că nu e sigur de ele – este simţirea (intuirea) profundă subconştientă a faptului că universul chiar s-ar putea să fie infinit.

12. Certitudinea celui care nu mai are certitudini se bazează în mod relativ pe constatarea unor probabilităţi mai mari sau mai mici şi constă în conştientizarea faptului că chiar dacă realitatea nu e infinită atunci cel puţin finitul pe care el îl percepe în fiecare moment este infinit.

13. Percepţia trans-sistemică este deschiderea spre Schimbare şi constă negreşit în adaptarea rapidă şi eficientă la ea cât şi în provocarea ei – percepţia sistemică oarecare este frica de schimbare şi gândirea imposibilului – ca fenomenele realităţii să rămână neschimbate pentru totdeauna.

14. Astfel există două tipuri de oameni:
- cei care plutesc în derivă – care dintr-o lene greu explicabilă îşi mărginesc percepţia unor fenomene la o singură percepţie sistemică oarecare;
- şi cei care conduc deriva celor dintâi de la un sistem spre altul.

15. Cei de al doilea tip cunosc cel puţin două sisteme, două percepţii sistemice oarecare – cel dinspre care îi conduc pe ceilalţi care se lasă în derivă şi cel înspre care îi conduc.

16. Dar mai mult ca sigur că există cel puţin şi un al treilea tip de oameni – cei care călătoresc dintr-un sistem în altul (creat de alţii şi/sau de ei înşişi) în mod conştient, bucurându-se de existenţa mirifică a fiecăruia dintre ele (la urma urmei toate sunt viaţă şi sunt creaţie).

17. Aceştia sunt destinaţi unei călătorii infinite prin conştiinţă – ca de altfel şi celelalte două tipuri.

18. Singura diferenţă între ei şi ceilalţi este însă una vitală: ei sunt conştienţi de perpetua călătorie inter-sistemică, intra-sistemică şi trans-sistemică.

19. Pentru ei astfel viaţa este o continuă mirare, un beatific joc: o perpetuă sărbătoare.
***

20. Percepţia trans-sistemică nu cunoaşte decât o singură moarte: moartea sistemică sau sistematică.

21. Sistemul Sistemelor nu este un sistem doar în spaţiu, ci şi în timp – în fiecare clipă se manifestă un alt Sistem al Sistemelor.

22. Totalitatea sistemelor din fiecare clipă formează Sistemul Sistemelor şi în interiorul lui nu este decât un singur destin: infinita călătorie (intra, inter şi trans) sistemică.

23. Percepţia trans-sistemică nu este deci decât conştientizarea intimă, extrem de intimă, a Prezenţei Infinitului.

24. În prezenţa acestei conştientizări orice fanatisme, absolutisme sau dogmatisme cad rănite mortal în faţa unei existenţe regăsite spontan în Trăirea Nemărginită a Întregului.

25. Percepţia sistemică este şi ea într-un fel trans-sistemică (o percepţie trans-sistemică restrânsă şi îngustă) deoarece fiecare sistem nu este altceva decât un sistem de sisteme.

26. De aceea dacă cineva vrea să ajungă la percepţia trans-sistemică lărgită mai întâi trebuie să încerce să dobândească o percepţie sistemică închegată şi coerentă asupra lumii restrânse în care el/ea se manifestă.

27. Problema este că majoritatea oamenilor nu au ajuns încă să dobândească nici măcar o astfel de percepţie sistemică – ei aflându-se astfel trăitori într-un spaţiu aparent ciudat – cel al privirii superficiale (sărace, lipsite de profunzime), al privirii inconstante (fugitive, grăbite, stresate), al privirii incoerente…

28. Ei se află în spaţiul acestei priviri confuze şi incoerente deoarece au fost învinşi de frică şi lene, de orgoliu şi auto-compătimire, de mânie şi lăcomie.

29. Au pierdut în lupta pe care au dat-o cu aceste raţionamente greşite deoarece s-au lăsat înşelaţi de societăţile tradiţionale în care au crescut şi mai ales deoarece încă nu au învăţat să fie cu adevărat sinceri cu ei înşişi (se mint întruna cu o neruşinare şi cu o inconştienţă incredibilă)…

30. Percepţia sistemică (percepţia trans-sistemică îngustă) este o percepţie limitată la un sistem anume – la a privi realitatea şi diferitele ei fenomene dintr-un singur punct de vedere.

31. Când cineva iasă însă din imobilitate şi îşi permite în mod necondiţionat bucuria privirii fenomenelor realităţii din cel puţin trei puncte de vedere diferite (dobândind astfel cel puţin trei percepţii sistemice diferite a lor) el se regăseşte imediat în acţiunea pacifică a privirii liniştite…
***

32. Percepţia sistemică este deseori o percepţie absolutistă, dogmatică, fanatică care refuză să-şi recunoască limitele fie ele cât de evidente - percepţia trans-sistemică este una relativistă care îşi afirmă şi îşi recunoaşte limitele însă doar pentru a purcede apoi cu forţă înspre continua lor depăşire.

33. Deschiderea necondiţionată în faţa Infinitului şi a Eternităţii – aceasta este percepţia trans-sistemică.

34. Ea este conştientizarea abisal de profundă a evidenţei incontestabile – anume că orice fenomen poate fi privit dintr-o infinitate de puncte de vedere, că orice percepţie este de fapt o percepţie trans-sistemică (este percepţia mai mult sau mai puţin conştientizată a unei infinităţi de sisteme).
***

35.- Este percepţia o ştiinţă?
- Mai mult decât orice altceva!
Ştiinţa” e printre altele realitatea care desemnează formele, legile, regulile şi mijloacele de existenţă temporară şi locală a unui sistem sau a altuia.

36. Percepţia Trans-sistemică se poate regăsi deci doar prin ştiinţa de a privi Infinitul şi Eternitatea – sunt curios ce cuvinte se vor mai inventa în viitor pentru a desemna percepţia care conştientizează Întregul…

37. Dar până atunci să constatăm evidenţa: există o Filosofie a Sistemului şi o Filosofie a Sistemelor (a Trans-Sistemului) - există o filosofie a unui sistem anume şi o filosofie a ceea ce este dincolo de un sistem anume (o infinitate de alte sisteme).

38. Filosofia Sistemului are de multe ori un mare păcat – acela de a considera că în afară de sistemul pe care ea îl are în vedere nu mai există nici un alt sistem – de aici provin dogmatismele şi absolutismele (într-un cuvânt absurdităţile) ce o caracterizează de cele mai multe ori.

39. Filosofia Sistemelor (a Trans-Sistemului) consideră ca temelie de nestrămutat a ei recunoaşterea existenţei evidente a unei infinităţi de sisteme, dar poate avea şi ea un păcat – anume să uite că aceste sisteme, chiar infinite, sunt totuşi sisteme care fiecare în parte funcţionează şi se manifestă după legi specifice care trebuie cunoscute şi stăpânite (dacă vrem să ne menţinem şi să ne mărim armonia pe care o deţinem).

40. Păcatul filosofiei sistemului poate fi unidirecţionalitatea perceptivă, blocarea ei într-o singură direcţie – păcatul filosofiei sistemelor (a trans-sistemului) poate fi ne-focalizarea ei în nici o direcţie, suspendarea ei în vid, în gol.

41. Filosofia sistemului ajunge câteodată să nu mai vadă pădurea din cauza unui copac care i-a furat privirea – filosofia sistemelor poate ajunge uneori să nu mai vadă copacii din cauza pădurii.

42. Se cere deci o filosofie a sistemului încadrată într-o filosofie a sistemelor.
Se cere să fie văzută deopotrivă şi pădurea şi copacii, şi Ideile şi Formele pe care ele le îmbracă, şi Esenţele şi Aparenţele lor de manifestare, şi Absolutul şi Relativul, şi Infinitul şi Finitul, şi Unul şi Multiplul – se cere deci o Filosofie Integratoare a Întregului, care este deopotrivă şi o filosofie a sistemului şi o filosofie a sistemelor (a trans-sistemului).

43. În această Filosofie a Întregului, prefixul „Trans” vrea să spună în primul rând mai mulţi (mai multe) apoi vrea să spună că aceşti mai mulţi sunt legaţi unii cu alţii.

44. Când zicem de exemplu Trans-Religie conştientizăm de fapt că există mai multe religii şi că acestea au puternice elemente de legătură nu doar între ele, nu doar unele cu altele ci şi cu oricare dintre celelalte fenomene sociale: politică, economie, psihologie, filozofie, artă, ştiinţă şi tehnică, etc.

45. Conştientizăm deci că atunci când zicem Trans-Religie zicem de fapt trans-cultură, trans-naţionalitate, trans-personal, etc. – zicem de fapt Trans-X.

46. De ce? Deoarece dincolo de X e şi Y şi Z şi a şi b şi m şi Δ şi Ω şi Π şi Σ şi λ şi ψ şi ω şi س şi ض şi P şi D şi orice altceva.

Dincolo de orice e orice altceva.
Orice parte a Întregului e legată cu orice altă parte !

47. Percepţia Întregului este o percepţie trans-partinică – şi să ne înţelegem: percepţia trans-partinică nu este o percepţie ne-partinică, aşa cum la fel percepţia trans-sistemică nu este o percepţie ne-sistemică.

48. Percepţia trans-partinică ca şi cea trans-sistemică este o percepţie integratoare a unei infinităţi de părţi (sisteme) – este o percepţie a Întregului, fără însă a pierde din vedere părţile lui (fiind evident faptul că Întregul fără Părţi este un non-sens la fel de evident ca şi Partea fără Întreg).

49. Ce să înţelegem deci prin atitudinea trans-sistemică, sau trans-religioasă, sau trans-culturală, etc.?
Nimic mai mult decât o sete abisală de cunoaştere nelimitată, deschisă perpetuu spre Infinit, o sete adâncă de experimentare perceptivă a noi şi noi orizonturi – a unui orizont infinit – efectiv infinit – o călătorie fără început şi fără sfârşit, fără un scop anume şi totuşi cu infinite începuturi şi sfârşituri şi cu infinite scopuri oarecare.

50. Orice cercetare sistemică efectuată fără înţelegerea faptului evident că orice sistem este alcătuit dintr-o infinitate de alte sisteme şi e legat de o infinitate de alte sisteme e deci doar o blasfemie şi nu poate fi altceva.

51. Totuşi să nu fiu înţeles greşit: cel care poate crede că va atinge vreodată cunoaşterea tuturor sistemelor infinite, doar prin simplul fapt că şi-ar propune acest lucru şi nu ar face nimic altceva decât aceasta, e tot un bufon.

52. Cunoaşterea Întregului ne va scăpa întotdeauna printre degete – totuşi cunoaşterea utilitară care ne ajută să modificăm şi să stăpânim unele fenomene ale realităţii (pe care ne-o putem mării continuu) nu este de lepădat.
Avantajele deţinerii şi măririi ei sunt multiple pentru cei care ştiu să o preţuiască.
***

53. Se cere deci un echilibru între Absolut şi Relativ.
În acest sens de abia când pe de o parte Mistica (recunoaşterea Infinitului şi astfel implicit a Misterului esenţial al Existenţei) se va studia la „grădiniţă”, iar pe de altă parte fiecare om va căuta să-şi mărească necontenit cunoaşterea utilitară cu privire la diferitele fenomene ale realităţii (religioase, psihologice, filosofice, politice, economice, tehnico-ştiinţifice, artistice, etc.), de abia atunci se va ajunge a se conştientiza de către fiecare individ că recunoaşterea Infinitului nu este o negare a Finitului, că experimentarea Părţilor nu este o negare a Întregului, că asumarea Relativului nu înseamnă neapărat o neconştientizare a Absolutului.

54. La fel de evident cum conştientizăm Infinitul (Întregul, Absolutul) ca şi stare de esenţă a realităţii, la fel de evident ne apare şi Finitul (Părţile, Relativul) cu existenţa-i mereu aducătoare de surprize şi daruri nemărginite.

55. Percepţia trans-sistemică caută deci să depăşească contrariile prin înţelegerea interdependenţei lor, pentru a se regăsi astfel în Armonia nepreţuită a Întregului.

56. În ea îşi găseşte rădăcinile şi percepţia trans-religioasă a lumii şi astfel să nu ne fie cu mirare dacă Trans-Religia nu este doar o religie, ci şi o trans-religie (un fenomen care nu doar că depăşeşte şi integrează cât mai multe din manifestările religioase şi ezoterice locale, din trecut, prezent sau din viitor, ci şi cât mai multe din manifestările şi cunoştinţele filozofice, psihologice, economice, politice, artistice şi tehnico-ştiinţifice experimentate de Umanitate de-a lungul timpului şi în întinderea spaţiului.

57. Trans-Religia şi Mişcarea Trans-Religioasă invită deci fiecare om să se deschidă cu sinceritate maximă şi în mod necondiţionat către aspectele cele mai profunde ale sineităţii sale şi ale existenţei Întregului şi astfel să se alăture cu bucurie efortului pe care Frăţia Creatorilor îl face dintotdeauna pentru armonizarea superioară a fiecărui individ şi a societăţilor de pretutindeni.

Niciun comentariu:

Radu Lucian Alexandru